Adina Giurgea: În primul rând pentru că este un nume catchy.

Dar după ce l-am ales ne-am dat seama că ne reprezintă în mai multe feluri.

Ca părinți facem foarte multă echilibristică.

Încercăm să le ținem pe toate.

Nu ne iese întotdeauna.

Mai și cădem.

Iar unul dintre principiile noastre a fost că este în regulă să cazi atâta timp cât reușești să te ridici.

În logo avem inclusiv niște mâini care susțin omul aflat pe sârmă.

Pentru că este mult mai simplu să-ți păstrezi echilibrul dacă există cineva acolo să te susțină.

O comunitate în care pot apărea și subiectele tabu

Adina Giurgea: Mai există un sens.

„Pe sârmă” sunt și multe dintre subiectele despre care vorbim.

Subiecte mai delicate.

Tabuuri.

Lucruri care nu sunt discutate suficient.

Cum este și tema de astăzi: tați, tați divorțați, separări și relații de familie care se schimbă.

Noi ne-am dorit de la început să fim deschiși către asemenea conversații.

Cum s-a născut comunitatea

DadsAround: De unde a apărut nevoia de a face proiectul?

Adina Giurgea: A pornit dintr-o ușă care s-a închis.

Coordonasem aproximativ un an și jumătate comunitatea de părinți a unui brand.

Am dus-o de la aproximativ 700 de membri la 13.000.

Îmi plăcea foarte mult.

Legasem relații și construisem încredere.

La un moment dat colaborarea s-a încheiat.

Pentru mine a fost greu pentru că simțeam că se duce pământul de sub picioare.

„Ia capitalul de încredere și construiește ceva al tău”

Adina Giurgea: Era decembrie 2019.

Eu spuneam:

„Gata. Mă odihnesc. Prind și eu un Crăciun în care nu mai postez permanent.”

Soțul meu mi-a spus:

„Te odihnești și altădată. Ai construit un capital de încredere. Sunt oameni cu care ai rezonat. De ce nu îi inviți și construiești propria comunitate?”

Am pornit cu aproximativ 200 de oameni și două colege cu care lucrasem și anterior.

Așa a început Părinți pe Sârmă.

Când comunitatea nu mai are nevoie permanent de fondator

Adina Giurgea: La început postam foarte mult.

După aceea, pe măsură ce comunitatea a crescut, membrii au început să posteze singuri.

Cer ajutor.

Împărtășesc experiențe.

Răspund unii altora.

Și faptul că nu mai este nevoie permanent de mine este o bucurie.

Este puțin ca la copii:

îți dai seama că ai făcut o treabă bună când nu mai au nevoie de tine pentru orice.

Cum gestionezi conflictele dintre părinți într-o comunitate online?

DadsAround: Ce faci când apar subiecte fierbinți și polemici?

Este foarte greu să-i spui unui părinte:

„Tu nu știi ce faci.”

Adina Giurgea: Nu îi spunem asta.

Una dintre valorile noastre fundamentale este empatia și comunicarea constructivă, fără judecată.

Încercăm să-i învățăm și pe membri să comunice fără să îi pună la zid pe ceilalți.

Ai ceva constructiv?

Ai o experiență care poate ajuta?

Spune-o.

Dar dacă singurul lucru pe care îl faci este să-l transformi pe celălalt într-un părinte prost, mai bine nu interveni.

Când omul se simte atacat, nu mai ascultă

Adina Giurgea: Dacă etichetezi și blamezi un om, se închide.

Nu mai primește mesajul.

În online apare și senzația că ești ascuns în spatele unui ecran și poți spune orice.

Dar în spatele ecranului există tot oameni.

De aceea încercăm să aducem în online aceleași reguli de comunicare empatică pe care le-am folosi față în față.

Din online în relații reale

DadsAround: Reușiți să-i aduceți și offline?

Adina Giurgea: Da.

Noi am pornit chiar înainte de pandemie cu ideea că ne vom întâlni des.

Apoi a venit pandemia și planurile s-au schimbat.

Am început live-uri și întâlniri online.

După pandemie am început să construim mai mult și offline.

Avem aniversările comunității.

Avem club de carte.

Mergem împreună la conferințe.

Încercăm să existe și conexiune reală, nu doar digitală.

Aproape 3.000 de tați într-o comunitate de părinți

DadsAround: Hai să vorbim despre tații din Părinți pe Sârmă.

Sunt câteva mii.

Totuși reprezintă o minoritate în comunitate.

De ce?

Adina Giurgea: Eu aș spune că nu sunt puțini.

Majoritatea comunităților similare se poziționează drept „grupuri de mămici”.

Noi am refuzat din start această poziționare.

Am muncit mult să aducem tații în prim-plan.

„Acesta nu este doar un grup de mămici”

Adina Giurgea: Mai mult de un an am avut postări săptămânale cu hashtagul #tațiimplicați.

Am scris despre tați.

Am făcut live-uri cu tați.

Iar când cineva posta:

„Mămici, ce părere aveți despre...?”

interveneam și spuneam:

„Acesta nu este doar un grup de mame.”

Dacă tații sunt mai puțini numeric nu înseamnă că perspectiva lor trebuie ignorată.

Astăzi avem inclusiv mame care postează:

„Aș vrea să aflu și părerea unor tați.”

Și tații răspund.

Ce observă Adina la tații din comunitate

DadsAround: Dacă ar fi să alegi trei calități?

Adina Giurgea: Prima ar fi simțul umorului.

Uneori există o discuție tensionată și vine un tată cu un comentariu scurt și o glumă bună și dezamorsează situația.

A doua este pragmatismul.

Noi, mamele, putem construi foarte multe scenarii.

Tații vin uneori cu o perspectivă mult mai simplă și aplicată.

Și poate că lucrurile chiar pot fi văzute mai simplu.

Când li se cere părerea, tații răspund

Adina Giurgea: A treia este disponibilitatea.

Există tați pe care îi vedem mai frecvent și alții care intervin doar la anumite teme.

Dar când îi chemăm într-o conversație și spunem:

„Aș vrea perspectiva unui tată aici”,

de multe ori răspund.

Nu evită automat conversația.

Tații divorțați din Părinți pe Sârmă

DadsAround: Există și tați divorțați sau separați?

Adina Giurgea: Da.

Nu am o statistică exactă și nu vreau să inventez procente.

Dar îi vedem în postări și interacțiuni și am cunoscut mai îndeaproape câțiva inclusiv prin programele noastre.

Ce am observat la cei pe care i-am cunoscut este că erau tați implicați.

Își doreau foarte mult timp cu copiii și timp de calitate.

O schimbare de generație în paternitate

Adina Giurgea: Cred că aici s-a produs o schimbare față de acum 20 de ani.

Vezi mai mulți tați care duc copiii la școală.

Care merg de mână cu ei.

Care le spun „te iubesc”.

Care sunt prezenți.

Soțul meu a fost întotdeauna un tată implicat și poate că în generația noastră era ceva mai puțin întâlnit.

Astăzi văd tot mai des lucrul acesta.

Tații vor să folosească mai bine timpul cu copilul

DadsAround: Și noi întâlnim foarte des aceeași nevoie.

Tații ne spun:

„Poate nu am multe ore cu copilul. Dar vreau ca orele acelea să conteze.”

Nu este numai despre cantitatea timpului.

Este despre relația construită în timpul acela.

Când tatăl vrea mai mult timp, iar mama se teme

DadsAround: Ne întâlnim și cu situații în care tatăl vrea să petreacă mai mult timp cu copilul, dar mama nu este la fel de confortabilă cu ideea.

Ai întâlnit situația?

Adina Giurgea: Da.

Și nu vreau să mă erijez în persoana care știe cauza sau soluția pentru toate cazurile.

Pot doar să spun ce am observat.

Uneori există teamă din partea mamelor.

Și poate există și perfecționism.

Când apropierea mamă–copil devine greu de desprins

Adina Giurgea: Mama poartă copilul, în cele mai multe cazuri, nouă luni.

În primii ani poate exista o legătură foarte apropiată.

Uneori mama rămâne atât de prinsă în rolul acesta încât îi este greu să revină și la celelalte roluri ale sale.

Parteneră.

Profesionist.

Femeie.

Soră.

Om separat de copil.

Nu spun asta ca acuzație.

Și eu am fost acolo.

Cum au încercat Adina și soțul ei să păstreze și cuplul

Adina Giurgea: Noi am simțit că relația de cuplu este importantă și am luat unele decizii tocmai ca să nu ne pierdem complet în rolurile de părinți.

Pentru noi, de exemplu, a fost important să mai existe și un spațiu al cuplului.

Chiar dacă era vorba doar despre a ne ține de mână sau despre un gest de afecțiune când eram complet epuizați.

Să știm că celălalt este încă acolo.

Cea mai puternică amintire cu tatăl

DadsAround: Hai să vorbim despre tatăl tău.

Care este una dintre amintirile care îți apar imediat?

Adina Giurgea: Împodobitul bradului.

În fiecare iarnă aveam brad natural.

Mama era prin bucătărie, iar eu cu tata împodobeam bradul.

Îmi mai amintesc cum mă ținea pe picioarele lui și mă învăța să dansez.

Am amintiri foarte frumoase cu el.

Dar povestea familiei nu a fost numai frumoasă

Adina Giurgea: În același timp, povestea noastră nu este numai drăguță.

Părinții mei au divorțat când aveam 12 ani.

Au existat perioade foarte grele.

A existat violență domestică și abuz de alcool.

Eu am ajuns atunci să-l portretizez pe tata drept personajul negativ.

Simțeam că ne-a făcut rău și că din cauza lui s-a destrămat familia.

Copilul care caută un vinovat

DadsAround: Ai reușit ulterior să vezi și perspectiva lui?

Adina Giurgea: Ca adult, da.

Am citit mult despre psihologie, traumă și adicții.

Și uitându-mă inclusiv la relația lui cu propriul tată am putut să văd că el fusese un tată mai bun decât fusese tatăl lui pentru el.

Poate fiecare generație a urcat câte o treaptă.

Dar copil fiind nu puteam vedea lucrurile așa.

Când nu există conversația de închidere

Adina Giurgea: Nici nu am avut ulterior un closure adevărat.

Era generația în care nu prea se vorbea despre lucrurile acestea.

Când am încercat să întreb:

„Cum a fost?”

„De ce v-ați despărțit?”

răspunsul a fost mai degrabă:

„Dintr-o prostie.”

„A fost demult.”

„Nu mai contează.”

Nu am avut o conversație în care el să spună:

„Îmi pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat când erați mici.”

Frica tatălui divorțat: „Copilul o să creadă că eu am distrus familia”

DadsAround: Aici atingem una dintre cele mai mari frici pe care o întâlnim la tați.

„Dacă plec, copilul va considera că eu am destrămat familia?”

Tu ai fost chiar copilul de 12 ani care a simțit asta.

Privind acum în urmă, era mai bine ca părinții să rămână împreună?

Adina Giurgea: Nu.

În cazul nostru, era mai bine că au divorțat.

Vorbeam despre violență domestică, agresiune și amenințări.

Într-o asemenea situație, siguranța este pe primul loc.

Nu există un argument prin care copilul să fie mai bine într-o familie în care oamenii nu sunt în siguranță.

Copilul poate totuși să-și dorească familia înapoi

Adina Giurgea: Fratele meu, care era mai mare, păstra mai mult speranța că familia se va reuni.

Eu nu.

Dar asta arată cât de diferit pot trăi doi copii aceeași despărțire.

Pentru copil, divorțul este oricum o ruptură foarte puternică.

„Am tăiat pozele cu ei doi”

Adina Giurgea: M-a afectat foarte tare.

Îmi amintesc că tăiam fotografiile cu părinții mei.

Învățam franceză și am scris pe una dintre ele ceva în sensul de „un cuplu ratat”.

Am tăiat pozele.

Nu l-am scos doar pe tata.

Era ca și cum întreaga imagine a familiei se rupsese.

Asta simțeam și eu.

„Sufletul copilului este împărțit în două”

Adina Giurgea: Pentru copil, părinții sunt enorm de importanți.

Despărțirea poate fi simțită ca o rupere în două.

Și tocmai de aceea tatăl care nu reprezintă un pericol pentru copil nu trebuie să pornească de la ideea că relația lui cu copilul s-a terminat.

Există reconectare.

Ce poate face tatăl pentru reconectare?

Adina Giurgea: Să rămână aproape.

Să se vadă cu copilul.

Să-i dedice timp.

Să-i spună că îl iubește.

Și să-i arate că îl iubește.

Asta contează enorm.

Ce le poate spune Adina mamelor aflate în divorț?

DadsAround: Dar mamelor care se tem că tatăl poate dispărea sau că cel mic poate suferi?

Adina Giurgea: Aici lucrurile sunt foarte diferite de la familie la familie.

Tații care vin la DadsAround probabil sunt deja oameni preocupați de relația cu copilul.

Dar există și cazuri în care conflictul este atât de mare încât mama îl percepe pe tată ca pe o amenințare.

Uneori frica este justificată.

Alteori poate ajunge la supraprotecție.

Trebuie analizată situația concretă.

Când frica față de fostul partener se transferă asupra relației cu copilul

Adina Giurgea: Dacă au existat conflicte repetate, consum de alcool sau comportamente care au făcut-o pe mamă să se simtă în nesiguranță, ea se poate întreba:

„Copilul este în siguranță?”

„Îl aude dacă are nevoie de ceva?”

„Ce se întâmplă dacă se enervează?”

Nu putem spune automat că fiecare asemenea teamă este nejustificată.

Dar poate fi și dusă la extrem.

„Oblojiți rănile după despărțire”

Adina Giurgea: Dacă ar fi să formulez o rugăminte pentru părinți, ar fi să încerce să-și oblojească rănile după despărțire.

Ambii.

Să ajungă, pe cât este posibil, într-o relație mai amiabilă.

Pentru că tensiunea este simțită de copil.

Și de fostul partener.

Și întreține permanent frica și conflictul.

După divorț nu mai este atât de important cine are dreptate

DadsAround: Asta este și o temă care apare foarte mult în munca noastră cu tații.

După separare este foarte greu să înțelegi ce ai de făcut pentru că întrebarea dominantă este:

„Cine are dreptate?”

Dar dacă rămânem blocați aici nu ajungem prea departe.

Uneori un progres mare apare când nu mai trebuie să câștigi fiecare confruntare.

Closure-ul cu fostul partener

Adina Giurgea: Vorbeam despre faptul că eu nu am avut acel closure cu tatăl meu.

Cred că ar fi foarte valoros ca foștii parteneri să reușească să aibă un asemenea proces între ei.

Nu cu copilul.

Între ei.

Să poată spune:

„Relația noastră s-a terminat.”

„Dar suntem în continuare părinți.”

„Amândoi vrem binele copilului.”

Nu lăsa relația veche să polueze co-parentingul

Adina Giurgea: Ar fi ideal ca ceea ce s-a întâmplat în fosta relație să nu se verse permanent peste relația actuală de co-parenting.

Este foarte greu.

Dar poate face o diferență uriașă.

Există inclusiv cupluri care ajung la terapie ca să-și salveze relația și descoperă că nu o pot salva.

Dar terapia îi poate ajuta să se despartă mai sănătos.

Uneori acesta este rezultatul bun al procesului.

Ce a învățat Adina despre tați de la propriul soț

DadsAround: Hai să mergem acum către soțul tău.

Ce ai învățat despre provocările tatălui urmărindu-l pe el?

Adina Giurgea: În primul rând că suntem diferiți.

Și este bine că suntem diferiți.

Asta ne-a ajutat și ne-a încurcat de-a lungul timpului.

Dar complementaritatea dintre noi a fost importantă.

Tatăl nu trăiește începutul paternității la fel ca mama

Adina Giurgea: La început îi era foarte greu să înțeleagă relația aceea foarte puternică dintre mine și copil.

De exemplu, vedea reacții fizice și emoționale pe care el nu le avea.

Și mi-a spus foarte sincer:

„Nu înțeleg cum poți simți asta. Eu nu simt același lucru.”

Faptul că a verbalizat lucrul acesta m-a făcut și pe mine mai conștientă de diferență.

Și m-a ajutat să nu mă pierd complet în relația mamă–copil.

Când pragmatismul tatălui ajută într-un moment foarte greu

Adina Giurgea: După prima naștere am avut un episod foarte dureros legat de alăptare.

Eu eram copleșită.

Soțul meu a intrat foarte pragmatic în situație:

„Avem o problemă. Ce trebuie să facem ca să o rezolvăm?”

În acel moment detașarea lui emoțională mai mare față de situație a fost de fapt foarte utilă.

A putut să mă ajute tocmai pentru că nu era prins în aceeași furtună emoțională.

Tații se joacă diferit

Adina Giurgea: Am mai observat că se joacă diferit cu copiii.

La început unele lucruri mă îngrijorau.

După aceea am văzut că cei mici reacționează foarte bine.

Îl caută pe el pentru anumite tipuri de joacă.

Și pentru mine asta a devenit și o gură de aer.

Nu trebuie să facem totul identic.

Când cuplul ajunge la terapie

DadsAround: Ați ajuns și la terapie de cuplu.

Cine a venit cu ideea?

Adina Giurgea: Eu.

DadsAround: Și cum l-ai convins?

Adina Giurgea: Am ajuns într-o perioadă cu foarte multe conflicte într-un interval scurt.

Copiii erau mici.

Și unele conflicte se întâmplau în fața lor.

Am văzut cât îi afectează.

După o ceartă foarte urâtă, când ne-am liniștit, i-am spus:

„Nu mai putem așa. Trebuie să cerem ajutor.”

Iar el a spus:

„OK. Caută tu.”

Chiar și decizia de a cere ajutor poate schimba dinamica

Adina Giurgea: Este interesant că numai faptul că am spus:

„Căutăm un terapeut”

ne-a liniștit pentru o perioadă.

Apoi au reapărut conflictele și am făcut efectiv pasul.

Am început terapia de cuplu.

Un principiu care le-a schimbat conflictele

DadsAround: Care este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-ați luat din terapie?

Adina Giurgea: Să pornim de la ideea că celălalt este bine intenționat.

Că omul cu care vorbesc nu încearcă deliberat să-mi facă rău.

În conflict este foarte ușor să transformi partenerul în dușman.

Dacă el este dușman, tu trebuie să te aperi.

Sau îl ataci primul.

„Ce se întâmplă cu celălalt?”

Adina Giurgea: Următoarea întrebare pe care am învățat să ne-o punem este:

„Ce se întâmplă cu el acum?”

Poate reacția aceasta foarte puternică nu este numai despre ceea ce s-a întâmplat în ultimele cinci minute.

Există o istorie.

Există familia de origine.

Există răni.

Există experiențe anterioare.

Cu timpul am început să privesc mai mult și această parte.

Bagajul cu care intrăm în cuplu

Adina Giurgea: Amândoi am venit în relație cu bagaje.

Și uneori bagajul acela era atât de mare încât intra în mijlocul conflictului și făcea foarte dificilă orice încercare de a gestiona situația rațional.

De aceea înțelegerea propriilor răni a devenit importantă.

Terapia de cuplu și terapia individuală

Adina Giurgea: Eu am lucrat și individual.

Soțul meu începe acum un proces individual.

Cred că ar putea fi foarte util ca terapia de cuplu și procesele individuale să se poată completa atunci când oamenii au nevoie de asta.

Pentru că relația nu există separat de cei doi oameni care o formează.

Copiii au știut că părinții merg la terapie

DadsAround: Copiii voștri știau?

Adina Giurgea: Da.

Poate nu chiar din prima zi, pentru că erau mici.

Dar ulterior le-am spus foarte direct unde mergem.

Nu am ascuns.

Când copilul cere singur să vorbească cu un terapeut

Adina Giurgea: Ambii copii au ajuns ulterior să lucreze și ei cu terapeuți.

Fiica mea a cerut singură la aproximativ 10 ani.

Mi-a spus:

„Am niște probleme cu relațiile. Te rog să mă duci la terapeut.”

Băiatul a avut o perioadă mai dificilă la școală și am considerat că poate beneficia de ajutor.

Pentru ei terapia nu a fost niciodată ceva rușinos.

Părintele normalizează prin propriul exemplu

DadsAround: Aici este o lecție foarte simplă.

Copiii observă ceea ce facem noi.

Este greu să le cerem să citească dacă nu ne văd niciodată citind.

Este greu să le spunem că este în regulă să ceară ajutor dacă noi ascundem faptul că am cerut vreodată ajutor.

Exemplul părintelui contează.

Transformă conflictul într-un conflict din care înveți ceva

DadsAround: În discuțiile cu terapeuți de cuplu revine și o altă idee.

Dacă ne certăm pentru a 17-a oară despre exact același lucru și conflictul se termină fără să schimbăm nimic, probabil vom avea și cearta cu numărul 18.

Întrebarea utilă este:

„Ce putem învăța din conflictul acesta astfel încât data viitoare să facem altceva?”

Acceptarea diferențelor dintre parteneri

DadsAround: Mai este și acceptarea diferențelor.

Nu putem intra într-o relație cu proiectul de a-l transforma pe celălalt într-o copie a noastră.

Diferențele există și pot avea inclusiv un rol sănătos în complementaritatea cuplului.

Rănile individuale ajung inevitabil și în relație

DadsAround: Putem privi cuplul ca pe trei elemente:

eu,

tu,

și relația noastră.

Relația poate funcționa o perioadă, dar dacă unul dintre cei doi are răni importante care rămân neadresate, acestea pot ajunge să afecteze și cuplul.

Tații ajung greu în spații emoționale, dar apoi nu mai vor să plece

DadsAround: Vedem ceva foarte interesant în grupurile DadsAround.

Este dificil să-i aduci pe unii tați acolo.

Dar odată ce ajung într-un spațiu în care simt siguranță, încep să vorbească.

Și nu se mai opresc.

Trec ore întregi fără pauză.

Iar discuția nu este despre bere, mașini sau fotbal.

Este despre:

„Ce am simțit?”

„Ce regret?”

„Ce mă doare?”

„Ce mi-e frică să spun?”

Educația emoțională a băieților poate schimba generațiile viitoare

Adina Giurgea: Cred că aici au un rol foarte important și mamele de băieți.

Eu sunt mamă de băiat.

Am discutat mult în comunitate despre educația emoțională a băieților.

Există o bulă, poate încă nu suficient de mare, dar care crește, de părinți care le spun băieților:

„Este în regulă să simți.”

„Este în regulă să plângi.”

„Este în regulă să fii supărat.”

Nu trebuie să le interzicem emoțiile doar pentru că sunt băieți.

DadsAround: Iar atunci când accepți emoția, poți începe să o folosești și ca informație despre ce ți se întâmplă.

Adina, îți mulțumim pentru deschidere, pentru povestea despre familia ta, despre tatăl tău, despre cuplul vostru și despre comunitatea Părinți pe Sârmă.

DadsAround Podcast la Itsy Bitsy FM continuă să vorbească direct despre paternitate și despre provocările taților separați și divorțați.