DadsAround: Corect.

Adrian Cuculis: Și mai sunt și tați divorțați care n-au trecut pe la avocat și le pare rău.

Cât de multe divorțuri mai sunt în România?

DadsAround: Hai să începem cu puțin context. Cum mai stau lucrurile în privința divorțurilor în România? În perioada pandemiei se vorbea despre un boom. Ce se întâmplă acum?

Adrian Cuculis: Aș clarifica puțin ideea de „boom în pandemie”.

În timpul pandemiei propriu-zise lucrurile mai degrabă se acumulau.

Cuplurile au început să se redescopere și, în unele cazuri, să confirme cât de prost se înțelegeau.

Ulterior, undeva prin 2021, instanțele au început să fie foarte încărcate de dosare de divorț și cauze privind minorii.

Au existat și situații speciale, inclusiv părinți care plecaseră cu copiii în afara țării.

Din perspectiva mea, după perioada aceea lucrurile s-au mai calmat.

Acum apar însă alte presiuni: nivelul de trai, dificultățile financiare, austeritatea. Evident că asemenea lucruri ajung să influențeze și relațiile de cuplu.

Aproximativ câte căsătorii ajung la divorț?

DadsAround: Există un procent al căsătoriilor care ajung la divorț?

Adrian Cuculis: Din datele pe care eu le cunosc, vorbim undeva în jurul a 30%, poate chiar mai mult.

Dar trebuie să fim atenți pentru că există și căsătorii încheiate de cetățeni români în alte țări care nu sunt neapărat transcrise ulterior în România.

Asta face ca imaginea statistică să nu fie întotdeauna completă.

Printre cauzele pe care le întâlnesc foarte frecvent sunt infidelitatea și diferitele forme de violență.

Iar când spun violență nu mă refer numai la cea fizică. Există violență psihologică, financiară și alte forme de control.

Munca de acasă și contribuția părintelui care crește copiii

Adrian Cuculis: Există o situație despre care cred că vorbim prea puțin.

Unul dintre parteneri, de multe ori femeia, decide să stea acasă și să crească doi sau trei copii.

Din perspectiva mea, aceasta poate fi o alegere extrem de dificilă și curajoasă.

Persoana respectivă se poate rupe ani întregi de viața socială și profesională.

Eu cred că ar trebui să discutăm mult mai serios despre protecția economică a persoanei care își asumă acest rol în familie.

DadsAround: Te referi la situația în care cei doi decid împreună: „Eu aduc veniturile, tu te ocupi de copii și de casă”?

Adrian Cuculis: Exact.

După 15 ani, persoana care a rămas acasă poate ajunge într-o poziție foarte vulnerabilă dacă relația se termină.

Din perspectiva mea, contribuția ei la familie nu poate fi tratată ca și cum n-ar fi existat doar pentru că nu a produs venituri direct.

„Eu aduc bani” nu înseamnă că celălalt părinte nu muncește

DadsAround: Tații care ajung la tine percep și ei îngrijirea copiilor ca pe o muncă?

Adrian Cuculis: Foarte mulți nu.

Există ideea:

„Eu aduc bani în casă, deci jobul meu este mai greu și mai important decât al tău.”

Dar să ai grijă zilnic de copii, de casă, de mâncare și de toate lucrurile care fac familia să funcționeze este enorm de solicitant.

Eu am trei copii și vă spun din experiență: cu un copil poate părea uneori gestionabil.

Când îi pui pe doi împreună dificultatea nu se dublează. Pare uneori că se multiplică de zece ori.

Este foarte ușor să desconsideri munca asta dacă nu ai făcut-o.

Are tatăl drepturi egale cu mama după divorț?

DadsAround: Hai să intrăm direct într-o întrebare care apare foarte frecvent la DadsAround.

Pe vremuri exista percepția că, indiferent ce s-ar întâmpla, copilul „rămâne la mamă”.

Cum stau lucrurile astăzi? Cu cine ține legea?

Adrian Cuculis: Legea trebuie să țină cu copilul.

Nu cu mama și nu cu tatăl.

În hotărârea de divorț a părinților mei scria clar că eu rămân la mamă. Și, într-adevăr, în trecut exista mult mai puternic această tendință.

Dar când analizăm o situație trebuie să ne uităm la nevoile copilului.

Cine poate petrece timp cu el?

Care este programul fiecărui părinte?

Care sunt resursele disponibile?

Nu este suficient să spui:

„Eu câștig mai mulți bani, deci copilul trebuie să stea la mine.”

Poate celălalt părinte are mai mult timp disponibil.

O soluție poate presupune ca părintele care are mai mult timp să ofere mai multă prezență, iar cel care are resurse financiare mai mari să contribuie corespunzător.

Contează sexul părintelui?

DadsAround: Legea spune că mama are prioritate?

Adrian Cuculis: Nu există o regulă generală prin care sexul părintelui să stabilească automat prioritatea.

Există însă situații care derivă firesc din vârsta și nevoile copilului.

Dacă vorbim despre un sugar care este alăptat, evident că situația concretă contează enorm.

Dar ideea centrală trebuie să rămână interesul copilului, nu confortul unuia dintre părinți.

Copilul învață prin exemplul părinților

Adrian Cuculis: Sunt multe lucruri pe care copilul le învață în afara casei și multe pe care le învață acasă.

La grădiniță învață să stea într-un grup, să respecte reguli, să interacționeze cu ceilalți.

Acasă învață alte lucruri.

Când îi ceri să-ți dea ceva, îi spui „mulțumesc”.

Îl înveți să spună „te rog”.

Aici apare ceea ce numim „cei șapte ani de acasă”.

DadsAround: Pentru că forța exemplului este mult mai puternică decât orice discurs.

Adrian Cuculis: Exact.

Când accesul tatălui la copil este sabotat

DadsAround: La întâlnirile DadsAround am întâlnit tați care, deși aveau oficial un program clar cu copilul, în practică trebuiau permanent să strângă probe și dovezi.

Ajungeau să negocieze fiecare oră și fiecare weekend.

Când se duceau să ia copilul auzeau:

„Îl doare capul.”

„Doarme.”

„Nu pot să ți-l dau.”

Cât de frecvent este?

Adrian Cuculis: Din experiența mea, foarte frecvent.

Aici intrăm și în discuția despre ceea ce juridic este denumit înstrăinare părintească.

Problema fundamentală este că relația dintre foștii parteneri nu trebuie transformată într-o problemă a copilului.

Copilul trebuie să poată păstra relația și sentimentul de apartenență față de ambii părinți.

Două case nu trebuie să însemne pierderea unuia dintre părinți

Adrian Cuculis: Un copil poate înțelege că mama locuiește într-un loc și tata în altul.

Poate avea două case sau poate merge între două localități.

Important este felul în care părinții gestionează tranziția.

Problema apare dacă unul dintre ei îi spune:

„Dacă te duci la tata, mama o să fie tristă.”

sau:

„Dacă pleci la mama, nu-ți mai cumpăr lucrul acela.”

Atunci copilul ajunge să se simtă vinovat pentru un lucru complet natural: relația cu celălalt părinte.

Copilul nu trebuie folosit ca monedă de schimb

Adrian Cuculis: Din perspectiva mea, rezolvarea nu este la copil.

Este la părinți.

Copilul poate deveni foarte ușor o monedă de schimb.

Iar în momentul în care faci asta, nu îi faci rău doar celuilalt părinte.

Îi faci rău copilului.

Și efectele pot apărea mult mai târziu, inclusiv în felul în care el se va raporta la propria familie.

Când avocatul ajunge să plângă cu clientul

Adrian Cuculis: Îmi amintesc de un proces relativ recent.

Clientul era un medic respectat, prins într-un conflict foarte dur cu mama copilului.

Eram la masă cu el înainte să intrăm în ședință.

Mi-a arătat niște filmări cu copilul.

Și am început să plângem amândoi.

Eu eram avocatul care urma să intre în aproximativ 40 de minute să-i susțină cauza.

Dar sunt situații atât de dure încât, mai ales dacă și tu ești părinte, te ajung din urmă.

Stăteam la masă, beam cafeaua și plângeam amândoi.

Ce faci înainte să decizi că divorțul este inevitabil?

DadsAround: Ce i-ai spune unui tată care simte că se îndreaptă inevitabil spre divorț?

Adrian Cuculis: Aș fi foarte prudent cu oamenii care dau rețete universale.

Căsătoria presupune inevitabil compromisuri și concesii.

Nu există relație în care în fiecare zi plutește un norișor de armonie prin casă.

Apare un hop.

Întrebarea este dacă hopul respectiv înseamnă într-adevăr că relația nu mai poate continua sau dacă încă există lucruri care pot fi reparate.

Eu privesc căsătoria și ca pe un contract bazat pe bună-credință.

În orice contract pot apărea probleme.

Dar există și un moment în care contractul nu mai poate fi executat.

Atunci pleci.

Liniile roșii dintr-o relație

Adrian Cuculis: Fiecare persoană trebuie să știe unde îi sunt liniile roșii.

Dacă linia aceea a fost trecută și nu mai există cale de întoarcere, lucrurile sunt clare.

Dar dacă nu ai ajuns acolo, poate merită să te întrebi dacă relația mai poate fi reparată.

Mai ales când sunt și copii.

Pentru că responsabilitățile față de copil nu sunt numai cele scrise în Codul civil.

Sunt responsabilități emoționale și personale.

Principalele greșeli ale taților când divorțează

DadsAround: În grupurile DadsAround sunt mulți tați care spun nu că regretă divorțul, ci că regretă cum au divorțat.

Parcă există și o modalitate deșteaptă de a divorța și una foarte proastă.

Adrian Cuculis: Există multe decizii care trebuie gândite bine.

Eu, de exemplu, n-aș recomanda ca după divorț cei doi foști parteneri să locuiască în același bloc sau chiar foarte aproape unul de altul doar pentru că pare mai comod.

Ai nevoie și de separarea vieților.

Altfel poate deveni foarte greu pentru fiecare să înceapă o etapă nouă.

Este 50/50 o greșeală?

DadsAround: Am întâlnit și tați care au împărțit timpul 50/50 și ulterior copilul a spus:

„Nu mai știu unde este acasă.”

Adrian Cuculis: Nu cred că simplul fapt că ai pornit de la ideea unei relații echilibrate cu ambii părinți este o greșeală.

Situația poate fi ajustată dacă observi că pentru copil nu funcționează.

Contează foarte mult vârsta copilului și capacitatea lui de a exprima ce simte.

Poți avea o discuție:

„Mami și tati nu mai locuiesc împreună. Cum simți tu lucrurile?”

Dacă observi că formula îl destabilizează, trebuie adaptată.

Important este să nu pornești din start cu ideea:

„Nu mai vezi copilul decât când vreau eu.”

Impactul cuvântului „divorț” asupra copilului

Adrian Cuculis: Îmi amintesc inclusiv propria copilărie.

Părinții mei erau deja despărțiți fizic.

Tata locuia în Tulcea, eu locuiam cu mama în București.

Dar în momentul în care am primit informația clară că „mama și tata divorțează”, impactul emoțional a fost foarte puternic.

Copilul poate simți foarte diferit realitatea separării și cuvântul care o oficializează.

Trei tipuri de tați după divorț

DadsAround: Din experiența ta, tații care divorțează devin mai implicați în viața copiilor sau dispar?

Adrian Cuculis: Am întâlnit trei tipologii.

Prima este tatăl foarte implicat.

Spune:

„Noi ne-am despărțit, dar copilul trebuie să meargă la școală, să mănânce bine, să fie sănătos, să aibă prieteni, să meargă în vacanțe.”

Relația de cuplu s-a încheiat, responsabilitatea de părinte nu.

Apoi sunt cei care rămân într-o relație mult timp făcând compromisuri, uneori chiar când poate n-ar mai trebui.

Și există categoria celor care, după separare, dispar.

Divorțul de mamă nu este divorțul de copil

Adrian Cuculis: Mi-e foarte greu să înțeleg situațiile în care un tată nu-și mai sună copilul, nu-l întreabă cum a început școala, uită ziua lui sau nu-și asumă nici măcar responsabilitățile financiare.

Conflictul tău este cu mama copilului.

Copilul nu trebuie să se întrebe:

„Cu mine ce ai?”

Și una dintre cele mai dureroase situații este când un copil vede că tatăl lui construiește o familie nouă în care este implicat, iar față de el a dispărut.

Copilul nu separă automat toate nuanțele adulților.

Poate simți pur și simplu:

„Pe mine nu m-ai vrut, pe celălalt copil îl iubești.”

Ce poate face tatăl când celălalt părinte blochează relația?

DadsAround: Să luăm cazul tatălui care chiar vrea să fie implicat.

Vrea să participe la momentele importante din viața copilului, dar din partea cealaltă apare un zid.

„Nu pot să ți-l dau.”

„Nu este disponibil.”

Se spun lucruri urâte despre tată copilului.

Ce poate face?

Adrian Cuculis: Avem inclusiv o problemă sistemică.

Când ajungi în instanță, sunt atât de multe dosare încât există riscul să se ajungă la niște soluții foarte standardizate.

În practica juridică apare inclusiv ideea de „program tip”.

Două săptămâni vara, o parte din vacanța de iarnă și așa mai departe.

Eu cred că fiecare situație ar trebui analizată în detaliu.

Cum au petrecut vacanțele până acum?

Cine a fost implicat?

Ce își dorește copilul?

Ce poate oferi fiecare părinte?

Nu toate familiile sunt identice.

Când sistemul nu mai are timp pentru povestea familiei

Adrian Cuculis: Un client mi-a povestit recent că, fiind în instanță, încerca să explice judecătorului contextul acumulat în mai mulți ani.

I s-a spus să vorbească doar despre anul respectiv.

El a început să plângă pentru că tocmai acel context era esențial pentru el.

Înțeleg și perspectiva unui sistem cu foarte multe dosare.

Dar este extrem de greu să decizi soarta unui copil fără să ai timp să înțelegi povestea.

Aici cred că empatia și conștiința profesionistului sunt esențiale, indiferent că vorbim despre avocat, judecător sau alt profesionist din sistem.

Părinții se rănesc unul pe celălalt, dar copilul plătește

Adrian Cuculis: Părinții care sunt prinși în conflict pot avea impresia că îl pedepsesc pe celălalt.

Dar repercusiunea finală ajunge foarte des asupra copilului.

Părintele suferă acum.

Copilul poate duce efectele mult timp după aceea.

Adrian Cuculis, copilul unor părinți divorțați

DadsAround: Și părinții tăi au divorțat când erai copil. Cum ai perceput tu povestea?

Adrian Cuculis: Impactul psihologic a fost dur.

Îmi amintesc foarte clar tristețea de la școală după ce am primit informația că au divorțat.

Ei deja nu mai locuiau împreună.

Dar anunțul oficial a avut un impact puternic asupra mea.

Cred că trebuie să ne alegem foarte atent cuvintele când vorbim cu copiii despre separare.

Există un moment perfect pentru divorț?

DadsAround: Există o vârstă la care divorțul îi afectează mai puțin?

Adrian Cuculis: Nu știu dacă există un moment perfect.

Cred însă că părinții trebuie să fie foarte atenți la momentul în care copilul începe să înțeleagă ce se întâmplă între ei.

Mai important decât găsirea unei vârste perfecte este felul în care gestionezi despărțirea și ceea ce îi comunici copilului.

„Fără dramă” în fața copilului

Adrian Cuculis: Dacă separarea se produce când copilul este suficient de mare încât să înțeleagă, unul dintre cele mai importante lucruri este să reduci drama pe care o pui pe umerii lui.

Dacă îi spui:

„Tatăl tău pleacă pentru că și-a găsit pe alta.”

sau alte lucruri de genul acesta, îl introduci direct în conflictul vostru.

Tu încerci poate să te aperi pe tine.

Dar îl rănești pe copil.

Reacțiile tale emoționale sunt firești.

Dar încearcă să le procesezi separat de conversația cu copilul.

Promisiunile pe care părinții nu le mai îndeplinesc

DadsAround: În sezonul anterior am făcut un episod în două părți cu tatăl meu.

El povestea că una dintre cele mai dureroase experiențe după divorțul părinților lui au fost promisiunile tatălui.

„O să vin.”

„O să fac.”

„O să fim împreună.”

Și multe nu s-au întâmplat.

Ai primit și tu astfel de promisiuni?

Adrian Cuculis: Da.

Nu exact în aceeași zonă, dar cuvântul „promisiune” îmi produce și mie un trigger.

Tata îmi promitea uneori că, dacă fac anumite lucruri, va exista o recompensă sau se va schimba ceva.

Au existat și promisiuni de genul:

„Mă voi muta în București.”

Lucruri care nu s-au întâmplat niciodată.

Asta mi-a rămas.

De ce adevărul a devenit o regulă în familia lui

Adrian Cuculis: Poate tocmai de aceea unul dintre lucrurile la care țin cel mai mult cu copiii mei este adevărul.

Dacă cei doi mai mari se ceartă și unul aruncă cu o păpușă, celălalt cu o mașinuță, îi chem și întreb:

„Cine a început?”

Evident că prima reacție poate fi:

„El.”

„Ea.”

Dar avem o regulă:

Noi nu ne mințim.

Copiii știu asta.

Nu înseamnă că nu încearcă uneori să evite adevărul.

Dar regula este acolo.

Încrederea poate proteja copilul

Adrian Cuculis: Dacă reușești să construiești ideea:

„Eu pot să-i spun mamei și tatălui ce mi se întâmplă”,

relația asta poate deveni extraordinar de importantă mai târziu.

În situații periculoase, în adolescență, în relații problematice, la consum de substanțe sau în situații de abuz, copilul trebuie să știe că poate veni acasă și poate spune adevărul.

Pentru mine asta este fundamental.

Momentul în care copilul lui a venit imediat să-i spună

Adrian Cuculis: Am trăit recent o situație care mi-a confirmat lucrul acesta.

Eram la mare cu băiatul meu.

El s-a dus la locul de joacă.

La un moment dat a venit imediat la mine și mi-a spus:

„Tati, băiatul ăsta mi-a spus să-mi dau pantalonii jos.”

Pentru mine a fost un semnal de alarmă major.

Nu intru în concluziile mele despre celălalt copil și familia lui, dar lucrul esențial pentru mine a fost altul:

fiul meu a venit imediat și mi-a spus.

Nu a ascuns.

Nu s-a rușinat.

A observat că ceva ieșea din ceea ce el considera normal și primul impuls a fost:

„Îi spun lui tata.”

Corectarea copilului nu distruge încrederea

Adrian Cuculis: Asta nu înseamnă că, dacă ai o relație bazată pe încredere, nu mai corectezi copilul.

Poți fi supărat.

Poți să-i spui că a greșit.

Poți să-i impui limite.

Dar trebuie construit acest pilon al adevărului.

Pe termen lung te poate proteja pe tine ca părinte și îl poate proteja pe copil.

Spune-i copilului că ai încredere în el

DadsAround: Mai este ceva ce am observat la destul de mulți tați.

Își doresc ca copilul să aibă încredere în ei, dar uită să-i transmită copilului că ei au încredere în el.

Adrian Cuculis: Exact.

Copilul trebuie să audă:

„Eu am încredere în tine că vei lua decizia potrivită.”

„Tati, pot să mă dau pe toboganul ăla?”

„Eu am încredere în tine că vei decide dacă este în regulă.”

Noi avem încredere unul în celălalt.

Este o replică simplă, dar dacă o spui sincer și constant construiește relația.

Eu mai fac ceva.

Când copiii reușesc să construiască ceva sau să rezolve un puzzle îi întreb:

„Cum ai făcut asta?”

Și îi vezi cât sunt de mândri să explice.

Nu contează dacă este un puzzle de zece piese sau de o sută.

Vreau să știe că sunt interesat de felul în care gândesc.

DadsAround: Adrian, îți mulțumim din suflet.

Am putea probabil să mai filmăm încă două-trei ediții.

Toate lucrurile discutate sunt foarte relevante pentru tații care trec prin separare sau divorț.

DadsAround Podcast la Itsy Bitsy FM este un proiect dedicat taților divorțați și separați din România.

Ne găsiți pe YouTube, Spotify și pe dadsaround.com, unde construim informații, resurse și o rețea de specialiști care să îi ajute pe tați să treacă prin divorț cât mai sănătos pentru ei și pentru copiii lor.