Dr. Cătălin Luca: Este un univers.

Un univers al nesiguranței.

Al fricii de abandon.

Al tristeții.

Al conflictului și al emoțiilor pe care copilul le preia de la părinți.

Dar o mare parte din toate acestea poate fi redusă dacă părinții nu îl expun pe copil conflictului dintre ei.

Copiii au o capacitate mare de adaptare

Dr. Cătălin Luca: Copiii au o capacitate foarte mare de adaptare.

La trei ani, de exemplu, copilul pleacă din mediul familial și începe grădinița.

Se schimbă adulții de referință.

Apar alți copii.

Apare un mediu nou.

Și majoritatea reușesc să se adapteze.

Copiii se pot adapta și la separarea părinților dacă adulții nu îi implică în conflictul lor.

Este orice respingere a unui părinte alienare parentală?

DadsAround: Vedem cazuri în care copilul avea o relație foarte bună cu un părinte, iar după o perioadă începe să-l respingă.

Când putem vorbi despre alienare parentală?

Dr. Cătălin Luca: Alienarea parentală este o realitate ca tulburare a unei relații.

Dar există și situații în care explicația aceasta este supraevaluată.

Trebuie eliminate mai întâi alte cauze.

Părintele respins a fost abuziv?

Există probleme psihice care îl fac pe copil să simtă nevoia să se protejeze?

Există consum problematic de alcool sau droguri?

Există violență?

Abia când înțelegem contextul putem analiza mai clar ceea ce se întâmplă.

Copilul se poate alia cu un părinte pentru a suporta conflictul

Dr. Cătălin Luca: Un element foarte important este conflictul dintre părinți.

Copilul preia foarte ușor emoțiile, sentimentele și atitudinile adulților.

Nici măcar nu trebuie ca părintele să îi spună explicit ceva.

Copilul vede.

Aude.

Simte.

Chiar dacă este în camera cealaltă când părinții se ceartă.

Pentru că îi este foarte greu să tolereze conflictul, poate ajunge să se alieze cu unul dintre părinți, de obicei cu părintele cu care locuiește.

Uneori copilul are pur și simplu alte nevoi

Dr. Cătălin Luca: Am întâlnit și cazul unui copil de aproximativ 11 ani care nu mai voia să meargă la celălalt părinte.

Putea fi interpretat rapid drept alienare.

Dar copilul trebuia să meargă într-un alt cartier.

Nu avea prietenii acolo.

Nu avea activitățile lui.

Era ținut într-un mediu foarte închis doar pentru că părintele spunea:

„În sfârșit ai venit la mine.”

Părintele respectiv nu înțelegea nevoile de dezvoltare ale copilului la vârsta aceea.

Fiecare caz trebuie analizat individual

Dr. Cătălin Luca: Nu există o formulă universală.

Trebuie să vedem:

vârsta copilului;

nevoile lui de dezvoltare;

istoricul relației cu fiecare părinte;

nivelul anterior de implicare al părinților;

ce s-a schimbat;

cum percepe copilul situația actuală.

Chiar dacă un părinte a fost mai puțin prezent înainte, poate deveni disponibil și implicat ulterior.

Dar trebuie să înțeleagă lumea copilului.

Sugestibilitatea copilului și vârsta

Dr. Cătălin Luca: Copiii foarte mici sunt foarte sugestibili.

Își pot schimba rapid atitudinile.

Pe măsură ce se apropie de 9, 10, 11 ani începe să existe mai clar o percepție proprie asupra lucrurilor, care la rândul ei poate fi influențată.

De aceea și vârsta este foarte importantă atunci când analizăm un asemenea caz.

Fosta soție și mama copilului nu sunt același rol

DadsAround: Pare esențial ca părinții să poată separa conflictul dintre ei de relația cu copilul.

Dr. Cătălin Luca: Da.

Este foarte greu pentru părinți să facă diferența între:

„fosta mea soție”

și

„mama copilului meu”.

Dar ar fi foarte util să ne antrenăm să facem această diferență.

Să poți vedea:

„Este persoana care astăzi a avut grijă de copil.”

„L-a hrănit.”

„I-a spălat hainele.”

„L-a dus la școală.”

Și să separi aceste lucruri de:

„Este fosta mea soție care mi-a făcut cutare lucru.”

Asta poate detensiona enorm relația dintre părinți.

Părinții nu se mai iubesc, dar împreună iubesc copilul

Dr. Cătălin Luca: Mesajul pentru copil poate fi foarte simplu:

„Noi nu ne mai iubim ca parteneri, dar amândoi te iubim pe tine.”

Copilul are nevoie de ambii părinți.

Primește lucruri diferite din relația cu fiecare dintre ei.

La maturitate, copilul nu va evalua divorțul ca un avocat

Dr. Cătălin Luca: Când copilul va avea 18 sau 20 de ani, nu îl va interesa în primul rând cine pe cine a înșelat.

Nu îl vor interesa detaliile partajului.

Sau procedurile juridice.

Îl va interesa ce a trăit el.

Cât de mult a fost protejat de conflict.

Asta contează enorm pentru felul în care traversează divorțul părinților.

Și tatăl trăiește o pierdere

DadsAround: Vorbim mult despre ceea ce trăiește copilul.

Dar ce se întâmplă în tată?

Dr. Cătălin Luca: Ambii părinți trăiesc o dramă.

În evaluări îi intervievez separat și observ asta foarte des.

Nu mai au încredere în omul pe care l-au iubit.

Sunt furioși.

Sunt revoltați.

Există probleme financiare.

Există problema locuinței copilului.

Există programul de relații personale.

Este un context extrem de încărcat.

Reamintește-ți de ce ai ales omul acela

Dr. Cătălin Luca: Uneori, în interviu, îi întreb:

„Spune-mi trei lucruri care ți-au plăcut la persoana aceasta atunci când v-ați căsătorit.”

„Cum te-ai simțit când ai aflat că veți avea un copil?”

„Cum te-ai simțit când s-a născut?”

„Cum te-ai implicat atunci?”

Întrebările acestea îi pot scoate pentru câteva momente din tiparul de furie și revoltă în care se află.

Copilul poate spera că părinții se vor împăca

Dr. Cătălin Luca: Copiii au deseori fantezii de reunificare.

Părinții îmi povestesc:

„Am fost împreună în parc și copilul ne-a luat mâinile și ni le-a pus una peste cealaltă.”

Copilul poate spera că părinții se vor împăca.

Uneori poate chiar crede că el este vinovat pentru divorț.

Că a făcut ceva greșit.

După divorț rămâne parteneriatul parental

Dr. Cătălin Luca: Atenția părinților trebuie mutată către copil.

Nu mai sunt parteneri romantici.

Dar trebuie să continue să fie parteneri în creșterea copilului.

Tații au nevoie să vorbească despre ceea ce trăiesc

Dr. Cătălin Luca: Este important și să-i încurajăm pe tați să-și exprime emoțiile, sentimentele și gândurile.

Există încă un model cultural în care bărbatul simte că trebuie să ducă singur tot ceea ce i se întâmplă.

Dar divorțul poate fi o experiență extrem de grea.

Viața trebuie reconstruită după divorț

Dr. Cătălin Luca: O soluție posibilă este consilierea individuală.

Viața continuă după divorț.

Părintele trebuie să înțeleagă ce poate învăța din experiența prin care a trecut și să-și reconstruiască viața.

Divorțul este un eveniment dificil.

Contează și capacitatea de revenire.

Nu transforma copilul în singurul scop al existenței tale

Dr. Cătălin Luca: Am întâlnit și părinți care după divorț au rămas singuri și au făcut din copil întregul obiectiv al vieții lor.

Nici asta nu este sănătos.

Este important să rămâi părinte, dar și să-ți continui propria viață.

Consilierea după divorț poate preveni repetarea acelorași tipare

Dr. Cătălin Luca: Cred că un proces specializat de suport poate ajuta fiecare părinte să traverseze perioada și să înțeleagă ce s-a întâmplat.

Inclusiv pentru a nu repeta aceleași tipare în următoarea relație.

De ce ajung greu bărbații la psiholog?

DadsAround: Noi întâlnim un paradox.

Este foarte greu să aducem uneori tații la grup.

Dar după ce ajung nu mai vor să plece.

Discutăm două-trei ore fără pauză.

Dr. Cătălin Luca: Cred că încă nu avem suficient o cultură a mersului la psiholog.

Mai ales în orașele mici există teama de etichetare:

„Dacă merg la psiholog înseamnă că am o problemă psihică?”

Mulți nu cunosc beneficiile.

Dar odată ce au experiența unui grup de suport și simt că le face bine autodezvăluirea, perspectiva se poate schimba.

Ce face un expert psiholog într-un divorț?

DadsAround: Hai să intrăm și în partea mai puțin cunoscută a activității tale.

Cum arată o expertiză psihologică într-un caz de divorț?

Dr. Cătălin Luca: Este important de spus că expertiza nu este terapie.

Încep prin studierea dosarului și a obiectivelor stabilite.

Există apoi o întâlnire tehnică cu părinții.

Verificăm eventualele incompatibilități.

Stabilim procedura.

Urmează interviurile individuale cu părinții și testarea psihologică.

Când părinții încearcă să convingă expertul cine are dreptate

Dr. Cătălin Luca: Una dintre provocări este că părinții vin foarte furioși.

Și fiecare încearcă să te convingă că el este cel care are dreptate.

Uneori văd lucrurile complet în alb și negru:

„Eu sunt părintele bun.”

„Celălalt este părintele rău.”

Expertul trebuie să controleze propriile biasuri și să păstreze cadrul evaluativ.

Observarea relației copilului cu fiecare părinte

Dr. Cătălin Luca: După evaluarea părinților urmează observarea relației copilului cu fiecare dintre ei.

Dacă sunt mai mulți copii, la vârste diferite, putem observa relațiile separat și împreună.

Abia după ce există o imagine mai largă ajung la interviul și, după caz, testarea copilului.

„Nu este despre părinții tăi. Este despre viața ta”

Dr. Cătălin Luca: Copilului îi spun:

„Nu este despre viața mea și nici despre viața părinților tăi. Este despre viața ta.”

„Vreau să-mi spui ce gândești tu.”

„Ce simți tu.”

Trebuie să-i dai timp să capete încredere.

Când copilul spune: „Vreau să vă spun ceva, dar să nu afle părinții”

Dr. Cătălin Luca: Există momente foarte delicate.

Expertiza nu este confidențială în același mod în care este o intervenție terapeutică.

Raportul ajunge în instanță.

Copiii spun uneori:

„Aș vrea să vă spun ceva, dar nu vreau să știe părinții.”

De multe ori nu este vorba despre un secret spectaculos.

Este semnalul că acel copil se află într-un conflict de loialitate.

„Dacă fac ce vrea mama, se supără tata”

Dr. Cătălin Luca: Copilul poate simți:

„Dacă fac ce vrea mama, tata se va supăra.”

sau invers.

Un părinte îl înscrie la o activitate exact în timpul celuilalt.

Unul vrea tenis.

Celălalt engleză.

Iar copilul ajunge între ei.

Nevoia lui principală este să i se permită să-i iubească pe ambii părinți.

Expertiza este o radiografie, nu un tratament

Dr. Cătălin Luca: Expertiza este o radiografie a situației.

Ca expert nu pot începe să fac terapie cu familia pe care o evaluez.

Rolul meu este să constat și să descriu ceea ce observ.

Poate copilul să vorbească folosind cuvintele unui părinte?

DadsAround: Îți dai seama uneori că anumite formulări nu sunt ale copilului?

Dr. Cătălin Luca: Copiii pot prelua limbaj.

Expresii.

Sintagme.

Atitudini.

Pot auzi conversațiile din casă.

Pot fi influențați direct sau indirect.

Toate lucrurile acestea trebuie analizate cu foarte mare finețe.

Când comportamentul spune altceva decât cuvintele

Dr. Cătălin Luca: Am avut situații în care copilul spunea în prezența unui părinte:

„Nu vreau să-l văd. Mi-e frică.”

Părea aproape convingător.

Apoi, când celălalt părinte a intrat în cabinet, copilul i-a sărit în brațe.

Relația era foarte bună.

Într-o asemenea situație există indicii că acel copil simte că trebuie să joace un anumit rol.

Ca expert constat acest lucru și îl consemnez.

Disponibilitatea emoțională a tatălui

DadsAround: Hai să mergem către tine ca tată.

Ce ai încercat să-i oferi fiului tău?

Dr. Cătălin Luca: Fiul meu are acum 24 de ani.

În contextul în care și eu aveam job și carieră, am încercat să-i ofer timp de calitate.

Copiii fac ceea ce văd la părinți mult mai mult decât ceea ce li se spune.

Dar cred că unul dintre lucrurile cele mai importante a fost disponibilitatea emoțională.

Poate timpul nu este întotdeauna suficient.

Dar când ești acolo, să fii conectat.

Ce poate oferi relația cu tatăl

Dr. Cătălin Luca: Tatăl poate reprezenta un model masculin, dar nu înseamnă că acel copil trebuie să copieze modelul.

Avem multe modele de-a lungul vieții.

Relația cu tatăl poate însă contribui la încredere, stimă de sine, susținere și curaj.

Relația lui Cătălin cu propriul tată

DadsAround: Tu ai primit lucrurile acestea de la tatăl tău?

Dr. Cătălin Luca: Într-o mare măsură, da.

Tatăl meu nu mai este.

Există și lucruri pe care mi-aș fi dorit să le primesc și nu au existat.

Cred că este valabil pentru multe relații dintre fii și tații lor.

Tații de astăzi și emoțiile

DadsAround: Observăm că atunci când îi întrebăm pe tați despre propriii lor tați se schimbă complet conversația.

Apare emoția.

Dar nu credem nici că soluția este să devenim bărbați care vorbesc 24 de ore din 24 numai despre emoțiile lor.

Avem nevoie și de prezență.

Dr. Cătălin Luca: Cred că tații trebuie să fie mai prezenți în viața copiilor.

Venim din modelul:

„Mama crește copilul, tata aduce banii.”

Modelul acesta se schimbă.

Și este bine să existe mai mult echilibru.

Nici hiperimplicarea nu este soluția

Dr. Cătălin Luca: Și excesul poate deveni o problemă.

Am întâlnit și situația tatălui extrem de controlant, care știa permanent unde sunt toți copiii și ajungea să marginalizeze mama.

Nu aceasta este ideea.

Este nevoie de echilibru.

Dar mai multă implicare emoțională a taților poate aduce mult în viața copiilor.

Portocalele aduse de tata

DadsAround: Care este cea mai puternică amintire cu tatăl tău?

Dr. Cătălin Luca: Una dintre cele mai dragi este din copilărie.

Tata se întorcea dintr-o delegație.

Era perioada sărbătorilor de iarnă.

Și mi-a adus portocale.

Era perioada comunistă și portocalele erau ceva foarte rar.

Îmi amintesc mirosul lor.

Și mirosul acela s-a legat în mintea mea de prezența lui.

Tata se întorsese acasă.

Pentru mine este o amintire aproape magică.

„Astăzi fiul tău dă primul lui examen”

DadsAround: Dar cu fiul tău?

Dr. Cătălin Luca: Una dintre amintiri este de când era foarte mic și mergea la primul lui examen pentru admiterea într-o clasă bună.

În familia noastră se vorbea mult despre examene.

Eu aveam doctoratul.

Soția mea lucra în sistemul juridic.

Toată lumea învăța.

Și pe drum mi-a spus:

„Tata, îți dai seama? Astăzi fiul tău dă primul lui examen.”

Mi-a rămas foarte puternic momentul acela.

Cele mai puternice amintiri sunt adesea foarte simple

DadsAround: Este exact ce observăm și noi.

Când întrebăm oamenii despre cele mai puternice amintiri cu tata, rar apar mașini, vacanțe spectaculoase sau cadouri extraordinare.

Apar portocalele.

Un drum.

Un examen.

O poveste.

Un ritual.

Conexiunea este cea care rămâne.

Cadourile nu pot înlocui conversația despre divorț

Dr. Cătălin Luca: Este o greșeală să încerci să compensezi o situație dificilă cumpărând copilului lucruri.

Poți cumpăra jucării sau un computer scump.

Dar dacă nu vorbești cu el despre divorț și nu îl pregătești pentru ceea ce urmează, cadoul nu rezolvă problema.

Cum divorțezi astfel încât copilul să fie afectat cât mai puțin?

DadsAround: După decenii de lucru cu copii și familii, hai să încercăm să construim un fel de protocol.

Cum divorțezi bine?

Dr. Cătălin Luca: Nu știu dacă există un protocol pentru „a divorța bine”.

Mai degrabă putem vorbi despre cum divorțezi astfel încât impactul asupra copilului să fie cât mai mic.

1. Spune-i copilului ce se întâmplă

Dr. Cătălin Luca: Primul lucru este comunicarea.

Atunci când părinții au luat decizia, copilul trebuie informat.

Mesajul trebuie adaptat vârstei și nivelului lui de dezvoltare.

Și, pe cât posibil, ambii părinți trebuie să fie prezenți în conversație.

2. Construiți un plan parental predictibil

Dr. Cătălin Luca: Al doilea lucru foarte important este existența unui plan detaliat al relațiilor personale.

Adaptat nevoilor copilului.

Nu doar dorințelor adulților.

Am văzut divorțuri la notar în care părinții spuneau:

„Vedem noi.”

„Ne înțelegem.”

Trei sau nouă luni mai târziu conflictul crescuse și lipsa unui plan crea și mai multă incertitudine.

Predictibilitatea nu este „comunism”

Dr. Cătălin Luca: Cineva mi-a spus cândva despre un plan parental foarte detaliat:

„Este comunism.”

Dar nu este despre controlul părintelui.

Este despre predictibilitatea și stabilitatea copilului.

Copilul poate ști:

„Weekendul acesta merg la tata.”

„La ora aceasta mă ia.”

„La ora aceasta mă întorc.”

Are nevoie de predictibilitate.

Programul părintelui nu este mai important decât viața copilului

Dr. Cătălin Luca: Dacă la 11 ani copilul are un sleepover important pentru el, nu spui:

„Nu mergi pentru că weekendul acesta este timpul meu și trebuie să stai cu mine.”

Îl duci la sleepover.

Pentru că este despre viața copilului.

Nu despre satisfacerea dreptului tău de părinte.

Întrebarea utilă: „Ce am fi făcut dacă eram încă împreună?”

Dr. Cătălin Luca: O perspectivă utilă este:

„Dacă noi doi eram încă împreună, ce am fi făcut pentru copil în situația asta?”

Dacă reușești să privești astfel unele decizii, dinamica se poate schimba.

3. Copilul nu este mesager

Dr. Cătălin Luca: Copilul nu trebuie folosit pentru transmiterea informațiilor:

„Spune-i mamei că...”

„Spune-i tatălui că...”

Comunicarea dintre adulți este responsabilitatea adulților.

4. Copilul nu trebuie să asiste la conflicte

Dr. Cătălin Luca: Părinții spun uneori:

„Nu ne-am certat în fața lui. Era în camera lui.”

Copiii îmi spun:

„Îmi puneam căștile și dădeam muzica foarte tare pentru că nu mai suportam să-i aud.”

Copilul simte energia conflictului.

Aude reproșurile.

Plânge.

Este afectat chiar dacă nu se află fizic între cei doi adulți.

5. După divorț, părinții trebuie să-și continue viața

Dr. Cătălin Luca: Este important și ca părinții să iasă din statutul permanent de victimă.

Să se reconstruiască.

Să-și continue viața.

Divorțul poate ocupa o perioadă enorm de mult spațiu psihic.

Dar nu trebuie să ocupe tot restul vieții.

„Raportați-vă la copil ca și cum ați fi încă împreună”

DadsAround: Dacă sintetizăm:

nu ca parteneri romantici, ci atunci când vine vorba despre copil, încercați să luați deciziile cu aceeași responsabilitate pe care ați fi avut-o dacă încă formați familia inițială.

Dr. Cătălin Luca: Da.

Se poate divorța și fără război

DadsAround: În grupurile noastre există uneori un fenomen foarte interesant.

Ascultăm trei sau patru povești extrem de conflictuale.

Apoi apare un tată care spune:

„La noi funcționează foarte bine.”

Și toți ceilalți îl întreabă:

„Cum ai făcut?”

Este important să arătăm și exemplele acestea.

Există și divorțuri în care părinții reușesc să coopereze.

Noii parteneri fac parte din realitatea copilului

Dr. Cătălin Luca: Mai există un moment important: apariția unei noi relații.

Mama sau tata are un partener nou.

Copilul petrece timp cu persoana aceea.

Și apare foarte ușor imaginarul:

„Părintele vitreg îi va face rău copilului meu.”

Este firesc să existe emoții.

Dar trebuie să înțelegem că noul partener poate deveni și un aliat.

Relația cu noul partener al fostei soții

DadsAround: Adică eu, ca tată divorțat, pot avea o relație funcțională cu noul partener al fostei soții?

Dr. Cătălin Luca: Da.

Copilul tău petrece timp cu acel om.

Dacă se poartă bine cu copilul, este util să existe respect și comunicare.

Uneori persoana aceea poate fi chiar mai disponibilă să îți ofere o informație despre copil decât fostul partener, în anumite contexte.

Nu trebuie să mergeți în vacanțe împreună.

Dar o relație funcțională poate fi în interesul copilului.

Ce face părintele respins de propriul copil?

DadsAround: Ultima întrebare importantă: ce poate face un părinte care simte că propriul copil a fost alienat și îl respinge?

Dr. Cătălin Luca: În primul rând trebuie stabilit corect de ce copilul refuză relația.

Este foarte dureros să vezi că într-un timp scurt relația cu copilul tău s-a deteriorat.

Apare furie.

Neliniște.

Disperare.

Dar fără să înțelegi cauza exactă a refuzului nu poți ști care este intervenția potrivită.

Continuă să fii disponibil

Dr. Cătălin Luca: Ceea ce este foarte important este stabilitatea părintelui.

Să continue să caute copilul.

Să-i arate că este disponibil.

Chiar dacă acesta îl respinge momentan.

Nu pune presiune pe copil

Dr. Cătălin Luca: Nu îl presa.

Nu îl transforma într-un vinovat.

Copilul este adesea simptomul conflictului dintre părinți, nu cauza lui.

El a ajuns în acea poziție pentru că există o istorie între adulți.

Fără reproșuri și fără disperare pusă pe umerii copilului

Dr. Cătălin Luca: Nu îi spune:

„Uite ce îmi faci.”

„De ce nu vrei să vii la mine?”

„Mama ta te-a întors împotriva mea.”

Și nu îi pune în față disperarea ta ca responsabilitate a lui.

Copilul nu trebuie să repare durerea adultului.

Serbarea și cele două tabere

Dr. Cătălin Luca: Văd situații foarte sugestive la serbările copiilor.

Copilul termină poezia.

Coboară de pe scenă.

Într-o parte este mama cu bunicii materni.

În cealaltă este tata cu bunicii paterni.

Și copilul se uită:

„La cine mă duc?”

Orice alegere pare că va răni pe cineva.

Este o presiune enormă.

Relația este mai importantă decât momentul

DadsAround: Dar părintele spune:

„Copilul crește. Dacă pierd momentul acesta, nu-l mai recuperez.”

Dr. Cătălin Luca: Momentul nu este lucrul cel mai important.

Relația cu copilul este importantă.

Binele copilului este important.

DadsAround: Cred că aceasta este una dintre cele mai bune concluzii ale episodului.

Relația este răspunsul.

Cătălin, îți mulțumim pentru experiența și perspectiva pe care le-ai adus astăzi la DadsAround Podcast la Itsy Bitsy FM.