Claudiu Purcărin: Vine din perioada liceului. Spre finalul liceului începusem să mai cânt și pe la evenimente, cu mire și mireasă, și de acolo a apărut.

Tată separat, fără să fi fost căsătorit

DadsAround: Tu ești tată separat de mama copilului tău, dar nu ai fost niciodată căsătorit.

Claudiu Purcărin: Da.

Situația a fost mai complicată. Nu a fost o relație clasică, în sensul în care doi oameni se cunosc, au o relație de iubire și apoi ajung la căsătorie și copii.

A apărut Eric.

Nu spun că a fost o greșeală. Dimpotrivă.

Deși am trecut prin niște lucruri foarte grele, mă gândesc că dacă nu s-ar fi întâmplat așa poate nu eram tată acum.

Și sunt foarte fericit că sunt.

„Eu trăiesc prin el”

Claudiu Purcărin: Viața mea personală nu a fost întotdeauna foarte fericită.

Eric și muzica mă țin pe linia de plutire.

Avem o relație foarte apropiată.

Îl iau destul de des cu mine și la concerte, în funcție de loc, program și cât de târziu se termină.

Uneori stă în culise și se uită la desene.

La un concert, eu eram pe podiumul de tobe, iar el era chiar în spatele meu, cu căștile pe urechi, uitându-se liniștit la desene.

Și astăzi a venit cu mine.

Cum împaci viața de artist cu viața de tată?

DadsAround: Ești unul dintre cei mai solicitați toboșari din România.

Viața de artist este foarte diferită de programul clasic al unui părinte. Te culci târziu, lucrezi în weekend, ești permanent pe drumuri.

Cum le împaci?

Claudiu Purcărin: Nu este ușor.

Mai ales acum, cu școala.

Eric este în clasa pregătitoare și diminețile m-au terminat la început.

În prima perioadă îl duceam la 8:00 și trebuia să-l iau foarte devreme.

Eram zombie.

După atâția ani de cântat și condus, am început să simt oboseala.

Mi-ar plăcea să cânt mai aproape de București, dar nu se poate întotdeauna.

Am avut situații cu concert la București, apoi plecare la Piatra Neamț, după care în alt loc.

Conduci, cânți, dormi foarte puțin și pleci mai departe.

Simt și fizic lucrurile astea.

Dar muzica este ceea ce îmi place.

Eu trăiesc din muzică și trăiesc pentru muzică.

Asta îmi dă energia să merg înainte.

Își va urma Eric tatăl în muzică?

DadsAround: Din ce vezi la el acum, cum se raportează Eric la muzică?

Claudiu Purcărin: Încă nu-mi dau seama.

Uneori vine la concerte și spune:

„E prea tare. N-am chef să stau aici.”

I-am luat niște tobe electronice, pe care poate cânta cu căști fără să deranjeze vecinii.

O să vreau să-i arăt lucruri.

Au existat concerte în care s-a urcat la mine în brațe și am cântat cu el.

Alteori a luat bețele și am ținut mâinile lui pe ele și am bătut împreună.

Îi place.

Dar vreau să-l las să descopere singur ce vrea.

Mi-ar plăcea să știe să cânte la un instrument.

Nu știu însă dacă mi-aș dori neapărat să facă doar asta.

O profesie pe care pandemia a putut s-o oprească instantaneu

Claudiu Purcărin: Când trăiești exclusiv din muzică, apare și vulnerabilitatea.

Dacă ai o problemă de sănătate sau se întâmplă ceva cum a fost pandemia, totul se poate opri.

Pandemia a fost foarte grea.

Eu sunt obișnuit să cânt.

Aștept cu bucurie următorul concert.

Pentru mine nu este o corvoadă.

E bucuria mea.

Am cântat jazz, blues, cover-uri, lăutărie, aproape orice.

Tocmai varietatea asta îmi place.

Să rămână ceva după tine

Claudiu Purcărin: M-am mutat în București acum peste 20 de ani.

Am ajuns aici cu Sistem.

Nu pot spune că mă simt acasă în București. Este un fel de love-hate relationship.

Dar pentru viața artistică este locul în care trebuie să fiu.

Pentru mine contează să las ceva în urmă.

Albume.

Înregistrări.

Proiecte.

Să se vadă că am trecut prin meseria asta și am făcut-o cu adevărat.

Nu vreau ca singurul lucru care să rămână după mine să fie banii sau o filmare de la o nuntă.

Este mai simplă separarea dacă nu ai fost căsătorit?

DadsAround: Hai să vorbim despre separarea de mama copilului.

Pare, cel puțin juridic, mai simplu când nu a existat o căsătorie. A fost mai simplu pentru voi?

Claudiu Purcărin: Noi nu am avut o înțelegere formală la notar.

Eric este între noi.

Stă mult la mine și poate puțin mai mult la mama lui.

Depinde foarte mult de program.

Ea lucrează de acasă, deci pentru ea este mai simplu din punctul acesta de vedere.

Eu, dacă plec prin țară la concerte, evident că nu îl pot lua întotdeauna.

Dar vara asta l-am luat cu mine oriunde s-a putut.

Festivaluri, concerte și copilul care merge cu tata

Claudiu Purcărin: Am mers cu el inclusiv la festivaluri unde eu am cântat doar pentru plăcerea de a cânta.

La Calafat, de exemplu, am mers și pentru că erau prieteni cu copii și știam că Eric va avea o gașcă acolo.

S-a distrat foarte bine.

Încerc să-l iau când programul îi permite și când experiența poate fi bună pentru el.

Nu vreau să-l târăsc prin drumuri interminabile și soundcheck-uri unde se plictisește.

El are nevoie de parc, loc de joacă și alți copii.

„De când avea doi ani suntem noi doi”

Claudiu Purcărin: De când avea vreo doi ani am făcut foarte multe drumuri împreună.

În perioada pandemiei am mers cu el prin țară.

Îmi amintesc drumuri în care schimbam pampers în benzinării.

Am mers de zeci de ori împreună până la Cluj.

Acum este mult mai simplu pentru că este mai mare și înțelege mai multe.

Dar m-am obișnuit de când era foarte mic să fiu cu el pe drumuri.

Când conflictul dintre părinți îl face pe tată să se retragă

DadsAround: La una dintre întâlnirile DadsAround, un tată ne spunea că din cauza conflictelor permanente cu fosta parteneră a simțit impulsul de a se retrage puțin inclusiv din relația cu copilul.

Din ce povestești tu, am impresia că nu ai putea face asta.

Claudiu Purcărin: N-aș putea niciodată.

V-am spus: eu trăiesc prin el într-un fel.

Îmi aduce bucurie.

De-abia aștept să merg cu el undeva.

Poate că uneori nici nu facem ceva special.

El se joacă, eu stau pe lângă el.

Dar vreau să știu că este acolo și să-l simt aproape.

Avem o relație foarte strânsă.

Când copilul simte că tatăl suferă

Claudiu Purcărin: Anul trecut am trecut și printr-o decepție sentimentală.

Cunoscusem pe cineva, relația nu a mers, iar Eric se atașase și el de persoana respectivă.

A fost greu.

Dar și el m-a ajutat să trec prin perioada aceea.

Am fost foarte mult împreună.

Era vară și am mers peste tot.

Cred că m-a simțit.

A văzut că nu eram în regulă.

Și, într-un fel foarte inocent, chiar încerca să aibă grijă de mine.

Timpul cu tata înseamnă ieșit în lume

Claudiu Purcărin: Acum chiar se bucură când merg să-l iau.

Mama lui lucrează de acasă și nu are întotdeauna timp să iasă cu el atât de mult.

Când este cu mine, noi nu prea stăm în casă.

Parc.

Locuri de joacă.

Piscină.

Vizite la prieteni care au copii.

Acum, de când a început școala, evident că avem și teme.

Dar încerc să facem cât mai multe împreună.

Comunitatea din jurul unui tată

Claudiu Purcărin: Am și foarte mulți prieteni care îl iubesc mult pe Eric.

Au existat momente când trebuia să cânt și Eric era la mine, iar eu nu îl puteam lua.

Am prieteni la care a rămas inclusiv peste noapte.

Ajutorul oamenilor din jur contează enorm.

Tatăl lui Claudiu, percuționist la Opera din Cluj

DadsAround: Hai să vorbim și despre tatăl tău.

La foarte mulți tați pe care îi întâlnim observăm că povestea lor cu propriii copii are legătură cu relația pe care au avut-o cu tatăl lor.

Claudiu Purcărin: Eu am fost foarte atașat de tatăl meu.

Din păcate, ambii mei părinți au murit.

Dar mă bucur foarte tare că și-au dorit un nepot și au apucat să-l cunoască pe Eric până când avea cam un an și jumătate.

Tata a avut o influență enormă asupra mea.

Inclusiv profesional.

A fost percuționist la Operă, la Cluj.

Copilul care mergea de la grădiniță direct la repetițiile tatălui

Claudiu Purcărin: Grădinița mea era vizavi de Operă.

Când ieșeam, mergeam la repetițiile lui.

Eram fascinat de lumea aceea.

Ulterior am făcut liceul de muzică și Academia de Muzică, la percuție.

Nu am mers spre muzica clasică, dar lumea aceea a fost parte din copilăria mea.

Amintirile simple care rămân cu tata

DadsAround: Care este cea mai puternică amintire cu tatăl tău?

Claudiu Purcărin: Sunt multe.

Îmi amintesc petreceri la care mergeam cu el.

Vacanțe.

Drumuri.

Mergeam vara în locurile în care copilărise el.

Sunt multe amintiri foarte simple și foarte frumoase.

DadsAround: Exact asta observăm și noi.

Când întrebăm tații despre cea mai puternică amintire cu propriul tată, aproape nimeni nu vorbește despre cadouri mari sau lucruri spectaculoase.

Vorbește despre o vată pe băț cumpărată cu ultimii bani.

Despre povești citite seara.

Despre mers la piață.

Despre o bere băută împreună.

Lucrurile aparent mici, care presupun conexiune, rămân.

Claudiu Purcărin: Da. Așa este.

Primele tobe primite de la tata

Claudiu Purcărin: Tata mi-a adus și primele mele tobe.

Erau niște tobe românești de la Operă.

Noi locuiam într-un bloc vechi, în centrul Clujului.

Eu studiam acasă.

Vă puteți imagina ce zgomot era.

Nu cântam în orele de liniște, dar tot era toboșărie într-un apartament.

Nu știu exact ce a făcut tata, dar cumva a reușit să se înțeleagă cu vecinii și nu am avut probleme.

Probabil se ducea și negocia.

Care sunt momentele „sfinte” dintre Claudiu și Eric?

DadsAround: Dacă te gândești acum la Eric, care este unul dintre momentele voastre speciale?

Claudiu Purcărin: Nu am fost tatăl care să-i citească foarte multe povești.

Am încercat, dar nu era foarte interesat.

În schimb, am construit Lego.

Sau, mai corect, eu construiam și el dădea indicații.

Îi spuneam:

„Ți-am luat Lego să-l faci tu, nu eu.”

Dar ajungeam să-l fac eu și el să-mi spună unde trebuie pusă fiecare piesă.

Nu trebuie să copiezi ritualurile altor tați

DadsAround: Și asta este important.

Nu trebuie ca ritualul tău cu copilul să fie identic cu al altui tată.

Unul citește povești.

Altul gătește.

Altul construiește Lego.

Altul merge la concerte.

Contează să existe acel spațiu comun.

Ce ar putea face mai bine părinții separați?

DadsAround: În proiect interacționăm și cu mame divorțate sau separate.

Dacă ai putea spune un lucru pe care mama copilului tău l-ar putea face mai bine în dinamica dintre voi, care ar fi?

Claudiu Purcărin: Acum ne înțelegem destul de bine.

Nu avem un program rigid.

Pot să spun:

„Vin să-l iau pe Eric.”

Și, în general, nu este o problemă.

Știu că are grijă de el, îi gătește, face lecțiile cu el.

Au existat și perioade în care nu ne-am înțeles atât de bine.

Una dintre fricile mele a fost că ar putea la un moment dat să plece cu el din țară.

Nu mi-aș dori să fie departe de mine.

O familie mult mai complicată decât pare din exterior

Claudiu Purcărin: Mama lui Eric are și două fete dintr-o relație anterioară.

Eu l-am cunoscut și pe tatăl fetelor.

Ne înțelegem bine.

Este un om foarte OK și foarte implicat în viața fetelor.

Nu suntem neapărat prieteni care ies permanent împreună, dar avem o relație bună.

Este și rocker, deci avem măcar asta în comun.

Paternitatea stabilită juridic

DadsAround: Situația voastră a avut și o particularitate juridică.

Claudiu Purcărin: Da.

Când a fost conceput Eric, mama lui era încă legal căsătorită.

Din acest motiv a fost nevoie ulterior să fie clarificată paternitatea legală.

Am făcut testul de paternitate și procedurile necesare pentru ca eu să fiu recunoscut legal ca tată.

Astăzi, dacă unul dintre noi vrea să plece cu Eric din țară, avem nevoie de acordul celuilalt.

Eu i-am dat acordul când au fost plecări în Bulgaria sau Anglia, dar pe perioade limitate.

Fără o împărțire formală a timpului

DadsAround: Aveți stabilită juridic o împărțire a timpului sau o pensie de întreținere?

Claudiu Purcărin: Nu avem o înțelegere formală de genul acesta.

Când Eric are nevoie de ceva îi cumpăr.

Dacă mama lui are nevoie de ajutor pentru ceva legat de el, discutăm.

Prefer să mă implic direct și să știu ce are nevoie copilul.

DadsAround: Important este să spunem că aceasta este formula voastră concretă, care funcționează pentru că reușiți să vă înțelegeți. Situațiile juridice pot diferi și trebuie analizate individual.

Interesul copilului ca fir roșu

DadsAround: Povestea voastră este destul de complicată dacă o privești din exterior.

Copil apărut într-un context relațional neobișnuit.

Separare.

Alți copii.

Alți părinți.

Clarificări juridice.

Și totuși ați ajuns la o formulă în care amândoi sunteți prezenți.

Pare că există un fir roșu: interesul copilului.

Claudiu Purcărin: Normal.

Copilul are nevoie de ambii părinți.

De ce Eric trage uneori mai mult spre tata

Claudiu Purcărin: Când era mai mic, trăgea și mai mult spre mine.

Cred că este oarecum firesc și pentru că la mine există mai mult partea de distracție.

Eu am timp să merg cu el în parc, să ieșim.

Mama lui este și persoana care lucrează mai mult cu el la lecții și disciplină.

Și eu am avut ceva asemănător în copilărie.

Trăgeam mai mult spre tata.

Mama era cea cu:

„Hai la lecții.”

Disciplina începe să intre și în viața tatălui „distractiv”

Claudiu Purcărin: Acum, odată cu școala, trebuie să facem și teme.

Cât mai sunt în stare să le înțeleg.

Deocamdată suntem la bastonașe, litere și cifre.

Vedem ce se întâmplă mai târziu.

Mi-ar plăcea să meargă și la afterschool pentru partea de socializare și pentru a lucra împreună cu ceilalți copii.

Copilul care a adormit pe scenă lângă tobele tatălui

Claudiu Purcărin: Am o poveste care cred că spune destul de bine cum arată viața noastră.

Anul trecut am avut un concert lângă Baia Mare, pe malul unui lac.

Eric se jucase toată ziua cu alți copii.

Era foarte obosit.

I-am spus:

„Dacă vrei, mergi în mașină și dormi.”

N-a vrut.

A stat în spatele meu pe scenă.

La un moment dat avea o pernuță lângă el.

S-a întins și a adormit acolo, în timp ce eu cântam la tobe.

Concertul continua, tobele bubuiau, iar el dormea liniștit lângă mine.

Când s-a terminat, l-am luat în brațe, l-am pus în mașină și s-a trezit aproape de București.

Când copilul adoarme la Cluj și se trezește la grădiniță în București

Claudiu Purcărin: Altădată am plecat trei zile la Cluj cu Eric ca să mă relaxez după o perioadă foarte aglomerată.

Ajung acolo și mă sună Daniel Jinga:

„Ce faci?”

„Sunt la Cluj cu copilul.”

„Perfect. Avem concert.”

Și m-am trezit cântând la BT Arena.

La repetiție l-am luat cu mine.

În seara concertului a rămas la o prietenă care are un copil de vârsta lui.

Când am terminat, Eric dormea pe canapea.

L-am luat, l-am pus în mașină și am plecat spre București.

Luni avea grădiniță și țineam foarte mult să nu lipsească.

A adormit la Cluj și s-a trezit în fața grădiniței în București.

Eu am mai oprit și am dormit pe drum, bineînțeles.

Aceasta este viața noastră.

Bunicul toboșar, tatăl toboșar și copilul care își va alege singur drumul

DadsAround: Tatăl tău a fost percuționist.

Tu ești toboșar.

Nu simți tentația să îl împingi și pe Eric în aceeași direcție?

Claudiu Purcărin: Nu.

Nici tata nu m-a obligat.

Eu am făcut vioară până în clasa a cincea și am urât instrumentul.

La percuție puteai intra abia mai târziu.

Și eu am fost cel care a spus:

„Vreau percuție. Vreau ca tata.”

El nu m-a obligat.

La fel vreau să fac și cu Eric.

Dacă vrea muzică, foarte bine.

Dar vreau să fie alegerea lui.

Și, dacă se poate, să știe să facă și altceva.

DadsAround: Claudiu, îți mulțumim că ai venit.

Povestea ta arată încă o dată că există foarte multe formule prin care poți continua să fii un tată implicat după separare.

DadsAround Podcast la Itsy Bitsy FM continuă să aducă povești, informații și resurse pentru tații divorțați și separați din România.