Aceeași persoană online și offline

DadsAround: Am cunoscut mulți oameni care au o imagine online și sunt cu totul altfel când se oprește camera. La tine diferența aproape că nu există.

DaddyCool: Asta a fost printre primele lucruri pe care mi le-am propus când am plecat din presă și m-am dus în online: să nu joc niciun rol.

Mi s-ar fi părut extraordinar de greu să-mi construiesc o viață online în care să joc un personaj care nu mă definește.

Mi-am dorit ca atunci când oamenii mă văd în realitate să spună: „Bă, dar tu ești exact ca în online.”

Și chiar mi se întâmplă.

Odată eram într-un supermarket cu fiica mea. Avea o criză și am tratat situația exact cum o tratez acasă. Am stat lângă ea și i-am explicat că înțeleg prin ce trece.

La câteva secunde a venit cineva și mi-a spus: „Hei, tu ești DaddyCool, te știu de pe internet.”

Și m-am gândit atunci: dacă online aș fi avut imaginea acestui părinte foarte calm, iar în viața reală îmi luam copilul de păr, omul respectiv ar fi văzut imediat cât de fals sunt.

Când îți asumi că ești expus public, în orice moment poate fi lângă tine cineva care te cunoaște din online.

„Am și eu reacții greșite. Diferența este că mi le asum”

DaddyCool: Eu sunt foarte pozitiv, dar sunt om. Pot să fiu nervos și cu copiii.

Diferența este că am învățat că pot învăța foarte multe de la ei.

Nu am avut niciodată vreo reținere să le cer scuze pentru o reacție nepotrivită și să le explic de unde a venit.

Poate eu duc în momentul respectiv niște lucruri profesionale, niște probleme de adulți, și copilul mai apasă un buton. Pot reacționa nepotrivit.

Dar în nouă ani de când fiica mea este în viață nu-mi amintesc o situație în care să fac o greșeală față de ea și să nu încerc să mi-o asum și să-mi cer scuze.

Pentru mine a contat foarte mult și chiar recomand asta.

Cum își organizează DaddyCool ziua în jurul copiilor

DadsAround: Cu toate proiectele tale, unde mai încape viața de familie?

DaddyCool: Zilnic.

Am intrat într-un ritm care funcționează pentru mine.

Mă trezesc pe la 5:00-5:30, lucrez puțin până la 7:00, beau cafeaua, apoi se trezesc copiii, facem micul dejun. O duc pe fiica mea la școală, merg la antrenament și lucrez în intervalul în care ea este la școală.

După-amiaza o iau și, cam de la 3:00-4:00 până la 8:00, este timpul nostru.

Asta se întâmplă aproape în fiecare zi, dacă nu am un proiect care presupune deplasare.

După 20 de ani de muncă, eu nu mai lucrez seara.

„Ne-am separat noi. Eu nu m-am separat de copii”

DaddyCool: Odată cu separarea de mama copiilor mei a intervenit și comprimarea timpului.

Știam foarte clar că, chiar dacă noi ne separăm, eu nu mă separ de copii.

Sunt niște copii extrem de doriți și extrem de iubiți.

Chiar dacă noi am fi avut „Războiul Stelelor”, ceea ce nu a fost cazul, eu nu aș fi lipsit din viața lor.

Știam că timpul se va împărți între mine și mama lor și că voi avea doar câteva ore în care pot lucra.

N-am spus: „Stau mai puțin cu copiii pentru că am multe proiecte și vreau să schimb lumea.”

Am spus: „Lucrez mai puțin și mai eficient.”

Proiectele vin și pleacă. Copiii sunt acolo.

Mi-am dorit de la început să nu fiu tatăl pe care copiii îl văd dimineața când pleacă și seara când vine să le spună noapte bună.

Vreau să fie parte din viața mea și, pe cât posibil, și din proiectele mele.

Conflictele cu copiii fac parte din relație

DaddyCool: Sunt foarte mândru de relația pe care o am cu copiii mei, dar nu este numai roz.

Chiar azi dimineață m-am certat cu fiica mea.

Am rugat-o să-mi facă niște poze într-un context în care îi era foarte ușor și a refuzat pe motiv că nu știe.

I-am spus că nu mă deranjează faptul că nu vrea neapărat să facă lucrul respectiv. Mă deranjează să spună direct că nu știe fără măcar să încerce.

I-am explicat și că eu încerc să fiu disponibil pentru ea și uneori îmi sacrific timpul când are nevoie.

Nu trebuie să evităm toate conflictele. Contează foarte mult cum te cerți și ce faci după.

Am discutat și ne-am împăcat pentru că a înțeles mesajul.

Două case după despărțire: unde este „acasă”?

DadsAround: Sunt mai multe perspective despre împărțirea timpului între părinți după divorț. Unii spun că e important ca un copil să aibă o bază clară, să știe unde este „acasă”. Cum ați procedat voi?

DaddyCool: Ceea ce spui este o perspectivă, nu un fapt universal.

Eu nu o aplic în cazul nostru.

Mi se pare că fiecare părinte vine cu părțile lui bune și cu cele mai puțin bune.

Noi ne-am mutat foarte mult în ultimii ani, iar pentru copii mutarea a fost mai degrabă o aventură.

Am încercat să nu o prezentăm ca pe ceva dramatic.

Când a apărut situația cu două case, au înțeles destul de natural: casa mamei și casa tatălui.

La tata este poate mai mult haos, la mama sunt puțin mai organizați.

Noi glumeam chiar dinainte să devenim părinți că ea va fi „bad cop”, iar eu „good cop”. Eu sunt mai maleabil, mă joc foarte mult cu ei, țipăm, cântăm.

Nu m-am gândit niciodată la una dintre case ca fiind „baza”.

Pentru mine, eu sunt baza paternă, iar mama lor este baza maternă.

În cazul nostru contează enorm și că locuim foarte aproape și ne vedem aproape zilnic.

Dacă am fi locuit la zeci sau sute de kilometri, probabil situația ar fi fost foarte diferită.

Cum au gestionat părinții despărțirea

DaddyCool: Eu am avut o singură dorință: să continuăm să ne înțelegem foarte bine și să transmitem asta copiilor.

Nu să ne înțelegem artificial „pentru copii”.

Dacă avem situații de rezolvat între noi, le rezolvăm.

În procesul despărțirii nu ne-am certat în fața copiilor.

În viața normală însă nu ascundem faptul că avem opinii diferite.

Mi se pare sănătos să vadă că o relație bună nu înseamnă numai zâmbete și opinii identice.

Poți să ai o perspectivă, eu alta și putem ajunge la un numitor comun.

Asta face parte din viață.

Cum îi spui copilului că părinții s-au despărțit?

DadsAround: Copiii aveau în jur de șapte și trei ani. Cum le-ați spus?

DaddyCool: Ilan era foarte mic și practic a crescut direct cu noua dinamică.

Cu Ingrid a trebuit să am conversația.

Asta era cea mai mare teamă și durere a mea.

Este un copil foarte sensibil și îmi spusese chiar cu câteva luni înainte că nu-și poate imagina ca eu și mama ei să ne despărțim vreodată.

Aveam niște prieteni care treceau printr-o despărțire foarte urâtă, cu violență, și ea văzuse niște lucruri acolo.

Nu știam cum să-i spun.

Am decis să nu forțez momentul. Noi avem momente one-to-one cu copiii și am așteptat să simt că este timpul potrivit.

Într-o zi mergeam împreună pe role, pe Splaiul Unirii.

Am pornit de la o situație ipotetică.

I-am spus: „Dacă eu și mama ta ne-am despărți, nu s-ar schimba familia noastră. S-ar schimba statutul relației dintre noi. Nu am mai fi iubiți, am fi prieteni, dar ne-am vedea, am petrece timp împreună și am merge în vacanțe.”

I-am explicat și că, dacă doi oameni nu se mai iubesc ca parteneri, nu este neapărat sănătos să rămână împreună doar de dragul copiilor, dacă relația devine tot mai tensionată.

Mi-a spus: „Dacă povestești așa, nu mi se pare nimic în neregulă.”

Și atunci i-am spus: „Să știi că este adevărat.”

Prima reacție a fost: „Nu, nu, nu.” A început să plângă.

A durat foarte puțin.

I-am reamintit ce tocmai vorbisem.

I-am promis că voi fi prezent, că vom continua să petrecem timp împreună și că eu și mama ei continuăm să ne iubim ca părinți, parteneri în creșterea copiilor și prieteni, chiar dacă nu mai suntem iubiți.

Mi-a spus: „Dacă îmi promiți că relația noastră de familie nu se schimbă, sunt OK.”

Și doi ani mai târziu, în cazul nostru, chiar așa s-a întâmplat.

Despărțirea nu a însemnat expunerea vieții private

DadsAround: Viața voastră era foarte prezentă în online. Totuși ați așteptat destul de mult până să vorbiți public despre despărțire.

DaddyCool: Da.

Mie mi-a luat vreo cinci luni doar să mă pot mișca psihic, să ies din casă și să încep să fac din nou lucrurile pentru că îmi doream să le fac, nu doar pentru că trebuia.

Trebuia să muncesc. Aveam copii de întreținut, facturi.

În același timp, nu voiam să mint oamenii din online, dar nici să spun imediat „gata, ne-am despărțit”.

Cuplurile trec prin impasuri. Unii se despart și se împacă, alții nu. Nu știam unde ajunge povestea noastră.

Am vrut să dau timp timpului.

După aproximativ un an am considerat firesc să spunem public ce se întâmplase.

DadsAround: Autenticitatea nu presupune să spui public fiecare lucru intim din viața ta.

DaddyCool: Exact.

Nu mi-am dorit niciodată să-mi spăl rufele în public.

Când am vorbit despre despărțire la televizor, am vrut în primul rând să arăt perspectiva că doi foști parteneri se pot înțelege și după separare.

Imaginea dominantă este că apare conflictul, cei doi nu mai vorbesc, copilul vede unul dintre părinți mai rar și fiecare merge mai departe separat.

Noi eram un exemplu diferit și mi-am dorit să arăt că se poate și altfel.

Ce i-a adus bun despărțirea

DaddyCool: Un lucru important pe care mi l-a adus despărțirea a fost că m-am întors la mine.

Eu sunt foarte dedicat în relații, inclusiv în prietenii și profesional.

Am tendința să mă duc foarte mult către ceilalți și să uit că exist și eu.

Uitasem că am fost sportiv de performanță, că îmi place mișcarea, că am propriile lucruri care mă fac fericit.

Renunțasem aproape la toate ca să fiu provider pentru familie, tată full-time, soț full-time și să duc toate proiectele.

Am ajuns la burnout și în spital.

Mi-am dat seama că nici dedicarea totală în relație nu este neapărat sănătoasă.

Trebuie să existe și timpul meu și nevoile mele.

Dacă vreau să fiu bine pentru ceilalți, trebuie să am grijă și de mine.

Capitolul ăsta îl recuperez acum.

Mai puține ore de muncă, mai multă eficiență

DadsAround: Programul strict pe care îl ai acum a apărut după despărțire?

DaddyCool: Da.

În relație împărțisem lucrurile: eu lucram mai mult, ea făcea altele.

Acum programul a devenit foarte strict.

Mi-ar plăcea uneori să am mai multe ore de muncă, pentru că am multe proiecte, dar situația m-a învățat că pot lucra trei ore foarte concentrat și să fac cât aș fi făcut altădată în zece ore, în care mai pierdeam timp pe Instagram și pe alte lucruri.

Ce faci când telefonul sună în timpul copilului?

DadsAround: Ești cu copilul și aștepți un telefon foarte important de la un sponsor. Sună. Ce faci?

DaddyCool: Probabil m-aș scuza față de copii și aș lua apelul dacă este într-adevăr important.

Dacă sunt în parc și ei se joacă, pot vorbi.

Dar mi se întâmplă rar.

Cred că i-am educat și pe oamenii din jurul meu în sensul ăsta.

Eu nu deranjez profesional oamenii seara.

Nu trimit mailuri la 7:00-8:00 seara și nu răspund la numere necunoscute când sunt cu copiii.

Dacă cineva vrea să lucreze cu mine, probabil poate suna și a doua zi.

Nu moare nimeni și nu fuge niciun tren.

Cele câteva secunde înaintea unei reacții

DaddyCool: Un lucru care a avut impact foarte mare asupra mea a fost ideea de a respira câteva secunde înainte să răspund.

Eu eram foarte pripit.

Când simțeam presiune sau mă supăra cineva, reacționam.

Am început să mă întreb: „Ce-ar fi să respir câteva secunde înainte să dau replica asta pe care s-ar putea s-o regret?”

Și face minuni.

În acele câteva secunde informația se cerne.

Poate decizi să nu iei nicio decizie încă sau să dai un răspuns de care vei fi mândru după aceea.

Lecția primită la 14 ani

DaddyCool: Aveam vreo 14 ani și fusesem la casting pentru o reclamă.

Îmi doream enorm rolul și știam că trebuie să mă sune până la ora două.

A venit ora două și nu m-au sunat.

Eram foarte agitat.

O prietenă din copilărie mi-a spus foarte relaxată: „Toni, dar te-ai gândit că poate s-a întâmplat ceva și te sună mâine? Relax. Lucrurile nu se întâmplă întotdeauna când vrei tu.”

Nu mă gândisem deloc la perspectiva asta.

A doua zi m-au sunat și luasem reclama.

Au trecut peste 20 de ani și încă port lecția aia cu mine.

Uneori lucrurile se întâmplă în ritmul în care trebuie să se întâmple, nu în ritmul în care vreau eu.

Timpul cu copilul este și timpul tău

DadsAround: Mi se pare foarte relevant și pentru tați.

Poți transforma relația cu copilul într-o agendă: grădiniță, școală, mâncare, haine, culcare.

Și ajungi să vezi timpul petrecut cu copilul ca pe încă un lucru de bifat.

O perspectivă foarte diferită este să spui: timpul pe care îl petrec cu copilul meu este tot timpul vieții mele.

Nu este „timpul copilului” în care eu fac un serviciu.

Este și timpul meu.

Ce înseamnă să fii prezent

DadsAround: Prezența este o provocare pentru foarte mulți părinți.

Sunt dimineți în care ești calm și copilul vede o scamă pe haină, face o glumă și din lucrul acela construiți o poveste întreagă.

Și sunt dimineți în care te-ai trezit târziu, copilul nu vrea să meargă la baie, apoi trebuie schimbat, ai vărsat cafeaua și deja te gândești la întâlnirea la care vei întârzia.

Mintea ta este în viitor.

Nu mai ești cu copilul.

DaddyCool: Exact.

Eu m-am dus de nenumărate ori cu haine murdare la întâlniri.

Copilul m-a îmbrățișat cu mâinile murdare de muștar? Foarte bine.

Am doi copii. Nu ne-am întâlnit ca să vedeți cât de bine sunt îmbrăcat.

Ingrid trage foarte mult de timp dimineața.

Am înțeles ritmul ei și o trezesc mai devreme.

Chiar și așa, uneori ieșim foarte nervoși din casă.

Dar pe drum avem conversația.

Îi explic că există un antrenor care mă așteaptă și că și timpul altui om trebuie respectat.

Nu pot să fiu Zen permanent.

Și cred că este în regulă.

Viața bună nu înseamnă fericire permanentă

DaddyCool: O viață împlinită și echilibrată nu este numai fericire și Zen.

Este și agitație și întregul spectru de emoții.

Și eu vreau ca ai mei copii să vadă și asta.

Nu vreau să iasă din bula familiei și să descopere brusc că viața reală nu este permanent relaxată și frumoasă.

Vreau să înțeleagă că poți face față și situațiilor grele.

Uneori poți chiar să respiri și să zâmbești în mijlocul lor.

Ce nu știm despre omul din fața noastră

DadsAround: Am primit și eu o lecție foarte dură despre cât de repede judecăm.

Eram blocat într-o coloană între Gherla și Cluj.

Tot treceau mașini pe contrasens, încercând să depășească toată coloana.

M-am enervat și, când a venit alta, am blocat-o cu mașina.

Șoferul claxona. Eu eram foarte nervos și am început să-i spun tot ce credeam despre „șmecherii” care încearcă să sară coada.

Abia atunci l-am văzut ca om.

Mi-a spus: „Omule, copilul meu a avut un accident în față. La el mă duc.”

Mi-a picat cerul în cap.

Dintre toți oamenii pe care puteam să-i opresc, tocmai pe el îl oprisem.

Din ziua aceea încerc să mă întreb înainte să judec: cine știe ce se întâmplă în viața omului ăstuia?

Întoarcerea către sine după separare

DadsAround: Voiam să ajungem și la self-love. Când ți-ai spus prima dată că te iubești pe tine?

DaddyCool: După despărțire.

Am început să mă întorc la sport și am observat cât de mult mă ajută. Vedeam lucrurile mai clar și mă simțeam mai bine în pielea mea.

Am început și să accept validarea din exterior.

Ani întregi primeam inclusiv complimente profesionale și nu reușeam să le primesc cu adevărat.

Mă întrebam: „Ce văd oamenii ăștia la mine?”

Acum mă pot uita în oglindă și să spun: da, sunt un bărbat care merită atenție, merit complimente, fac lucruri bune.

Despărțirea mi-a adus și lucruri bune.

Unul dintre ele a fost reîntoarcerea la mine.

Sunt mai conștient de calitățile și defectele mele și pot accepta pachetul întreg.

Când un lucru rău produce și ceva bun

DaddyCool: Se spune că în orice lucru rău poți găsi măcar o parte bună.

Cred că, dacă suntem deschiși să găsim acea parte, începem după aceea să vedem și altele.

În cazul meu, a fost nevoie de un șoc emoțional ca să ajung în punctul ăsta.

Curajul de a începe înainte să ai toate răspunsurile

DadsAround: Ai fost de multe ori în viață pe principiul: întâi mă bag, apoi văd cum rezolv.

DaddyCool: Cred că am o capacitate foarte mare de a vizualiza.

Îmi vine o idee și deja văd imaginea.

Dacă simt foarte puternic că lucrul respectiv trebuie să existe, mă duc înainte.

Nu fac asta în toate aspectele vieții, ci în proiectele în care simt că este ceva adevărat pentru mine.

Oamenii vin și spun: „Ești sigur? Este greu. Ai nevoie de foarte mulți bani.”

Dar dacă eu știu că proiectul meu poate schimba viața a sute de copii, doi sau trei oameni care nu cred în mine devin mai puțin importanți.

TRAI — un loc pentru copiii din medii defavorizate

DaddyCool: TRAI este un hub educațional pe care vreau să-l construiesc pentru copii din medii defavorizate, la marginea unei păduri.

Lucrez cu copii din medii defavorizate de șapte ani și fac tabere pentru ei în fiecare vară.

La un moment dat m-am gândit că în loc să plătim permanent alte locuri ar trebui să construim ceva al nostru.

Îmi doream o tabără care să fie și distractivă, și educațională, într-un mod foarte interactiv.

Am avut în minte imaginea unei case bătrânești lângă pădure.

Mi-am sunat partenerul de proiecte sociale, Tiberiu, și i-am spus: „Am viziunea asta. Vrei să fie un proiect al ONG-ului nostru?”

La patru zile după aceea am găsit casa.

Era în Vâlcea, lângă Băile Govora.

În drum spre ea mi-a venit numele: TRAI.

Apoi mi-am dat seama că sunt chiar inițialele noastre: Tiberiu, Robert, Ana, Ingrid și Ilan.

Cum vede DaddyCool viitorul TRAI

DaddyCool: Eu deja văd copiii alergând în curte.

Văd casa, bucătăria deschisă către pădure, masa mare la care mâncăm împreună.

Vreau să chemăm chefi și să gătim cu copiii.

Vreau o șură transformată în spațiu pentru workshop-uri.

Vreau o grădină în care să plantăm roșii și castraveți, o seră, locuri în care copiii să se reconecteze cu pământul și cu viața simplă.

Poate hub-ul va fi gata într-un an. Poate în trei.

Nu am o problemă.

După aceea mai am zeci de ani în care putem ajuta mii de copii.

De ce a creat un proiect în care bărbații să vorbească

DaddyCool: Un alt proiect a pornit de la perioada foarte grea prin care am trecut după despărțire.

Am început să-mi dau seama cât de puțin vorbim noi, bărbații, despre sentimente.

Există încă ideea că trebuie să fim numai puternici, că nu plângem, că nu avem sentimente, că nu putem trece prin depresie și că vulnerabilitatea este slăbiciune.

Eu sunt foarte diferit de modelul ăsta.

Sunt vulnerabil și foarte sensibil și nu mi-a fost rușine să exprim asta.

La un moment dat însă inclusiv eu am refuzat să cred că trec printr-o perioadă depresivă, pentru că mă vedeam ca un om foarte puternic.

Trecusem deja prin foarte multe lucruri grele.

Dar tocmai atunci mi-am dat seama că există probabil zeci de mii de alți bărbați care trec prin situații asemănătoare și nu au cu cine să vorbească.

Bărbați diferiți, probleme asemănătoare

DaddyCool: Mi-a venit ideea unui proiect video în care să pun doi bărbați să vorbească.

Pot veni din domenii complet diferite, cu experiențe foarte diferite, dar sunt convins că, pe parcursul conversației, vor descoperi lucruri pe care le trăiesc amândoi.

Am vrut să existe și pentru bărbații care nu au bani de terapie, care nu au cu cine să vorbească sau încă nu au curaj.

Poate nu vor vorbi ei încă.

Dar pot să audă alți bărbați spunând: „Și eu trec prin asta.”

Nu există răspunsuri exacte pentru orice.

Dar perspectivele celorlalți pot ajuta.

Am avut chiar bărbați care mi-au spus: „Eu în viața mea n-aș avea curaj să vorbesc despre lucrurile astea, dar aș asculta alți bărbați vorbind.”

Când perfecționismul intră și în proiectele despre vulnerabilitate

DaddyCool: După ce am început să filmez, am intrat în vechiul meu mecanism profesional: trebuie să fie perfect, extraordinar, impecabil.

Și mi-am dat seama că o iau pe câmpii.

Prietenul meu Tiberiu, căruia eu îi spuneam de ani de zile să se calmeze și să lase lucrurile să se așeze, s-a uitat la mine și mi-a spus:

„Lasă lucrurile să se așeze. Ai uitat ce îmi spui mie de șase ani?”

Mi s-a părut extraordinar.

Am spus: „Ai dreptate. O să mă distrez cu proiectul ăsta.”

Pentru că el a pornit și din curiozitatea mea sinceră față de ceilalți bărbați.

Copiii ca profesori ai părinților

DadsAround: Ai spus ceva foarte important: să te bucuri de proces. Este ceva ce cred că ar trebui să preluăm de la copiii noștri.

DaddyCool: Da.

Bucuria aia de a face orice.

Din fericire, eu nu cred că am pierdut-o complet.

Mă pot bucura foarte tare de un lucru mic.

Copiii mei sunt în același timp oglinda mea, învățăceii mei și profesorii mei.

Îi văd cum se bucură intens, dar și cum trăiesc intens tristețea.

Ei nu au încă toate barierele pe care ni le pune societatea pe măsură ce creștem.

Eu mi-am dorit ca odată cu copiii mei să-mi redescopăr și propria copilărie.

Mai puțină muncă nu a însemnat mai puține rezultate

DaddyCool: Am avut o perioadă în care am fost sclavul muncii.

Trăgeam foarte mult ca să fac bani, dar nici nu mă bucuram de ei.

La un moment dat am spus: „Ce-ar fi dacă aș lucra la jumătate?”

Știu ce pot să fac și ce pot genera.

Și au existat perioade în care am ajuns să câștig chiar mai mult decât înainte, lucrând mai puțin, dar fiind mai prezent și pentru copiii mei.

Eram prezent și înainte.

Dar acum simt că este alt nivel de prezență.

„Nu avem tot timpul din lume”

DaddyCool: Cred că putem lua o lecție foarte simplă de la copii: bucură-te de fiecare moment.

Mai ales când apar situații în care moare subit un prieten tânăr și îți dai seama: nu avem tot timpul din lume.

Ce rezolv dacă stau permanent anxios, alerg, vreau să demonstrez ceva cuiva și nu mă bucur de propria viață?

Este viața pe care știm sigur că o avem acum.

Ce vrea DaddyCool să învețe copiii lui

DaddyCool: Eu nu spun despre mine că sunt foarte deștept.

Cred că am însă inteligență emoțională și am reușit să transform asta în niște lucruri concrete.

Asta îmi doresc și pentru copiii mei.

Să știe să facă față vieții.

Să știe să folosească lucrurile pe care le învață pentru un scop pe care ei aleg să-l urmeze.

În cazul meu, scopul este să fac bine în jur.

Nu cred că totul este despre a fi extraordinar de deștept.

Cred că trebuie să fim oameni buni și fiecare să-și facă meseria cu bucurie.

Care este cea mai mare frică a unui tată cool?

DadsAround: Care este cea mai mare frică a unui tată cool?

DaddyCool: Sincer, acum nu simt că am o frică majoră în privința copiilor.

Pot să mă gândesc la situații: să fumeze, să încerce droguri, să intre într-un anturaj nepotrivit.

Dar simt că sunt pregătit să fac față unor asemenea situații.

Cred că construiesc împreună cu ei o relație în care vor putea veni la mine și să spună:

„Vreau să fac asta. Tu ce părere ai?”

sau:

„Am făcut asta. Ce părere ai?”

Iar dacă fac ceva pe ascuns și eu aflu, cred că voi putea să gestionez situația.

Asta vine din felul în care construiesc relația cu ei acum.

Cum devii „super tată”?

DadsAround: Încheiem cu o provocare. Ai de făcut un reel în care convingi un tată să fie „super tată”. Ce îi spui?

DaddyCool: „Super tată” poate să însemne ceva diferit pentru fiecare.

Dar dacă vrei să ai o relație foarte bună cu copiii tăi, singurul sfat pe care ți l-aș da este:

Fii atent la copiii tăi.

Atât.

Dacă ești atent la ei, vei remarca fiecare urmă mică de schimbare care apare în comportamentul lor.

Este atât de simplu și atât de complicat în același timp.

DadsAround: Mintea în prezent.

DaddyCool: Exact.