DadsAround: Motivul divorțului a fost că erai permanent prins cu munca?

Radu Bălăceanu: Nu. A fost un cumul de factori.

Fosta mea soție este din Kazahstan și este rusoaică. Nu s-a putut adapta în România, iar eu nu am știut să gestionez mai bine adaptarea ei.

A venit și viața peste noi.

Mama mea s-a stins la trei luni după ce m-am mutat înapoi în România.

Eu locuisem câțiva ani în Rusia, atât pentru facultate, cât și pentru muncă. Acolo am cunoscut-o pe fosta mea soție.

Când am decis să revin în România, am întrebat-o dacă vrea să vină cu mine și a spus da.

Doar că nu s-a adaptat niciodată cu adevărat aici. Simțea că a plecat departe de familie și prieteni și nu rezona cu mentalitatea de aici. Au început să se acumuleze frustrări.

În același timp, eu tocmai îmi pierdusem mama în urma unui cancer extrem de agresiv. De la diagnostic până la deces au trecut aproximativ trei săptămâni.

Eu eram într-o perioadă foarte grea, ea era într-o perioadă foarte grea și am mers pe traseul pe care îl consideram atunci firesc: următorul pas într-o relație este să facem un copil.

Așa a venit Alisa, primul meu copil.

Un copil, foodpanda și începutul LifeBox

Radu Bălăceanu: Când s-a născut Alisa eram deja de aproximativ trei ani la foodpanda și lucram la modelul de business pentru LifeBox.

Când am început cu adevărat antreprenoriatul, lucrurile au devenit foarte intense.

La început, pentru că nu știam să fac altceva în bucătărie, am spălat vase.

Partenerul meu se ocupa de rețete împreună cu bucătarul nostru șef. La început ne plecau oameni, inclusiv pentru că voiam să gătim noaptea.

Așa că trei luni am spălat vase câte șapte-opt ore pe noapte.

Pe la 4:30-5:00 dimineața începeam să pun mâncarea în caserole și să pregătesc comenzile.

La 6:30 veneau livratorii.

Plecam din Fundeni spre Giulești, ajungeam acasă pe la 8:00-8:30, dormeam două ore, iar la 10:00 eram la foodpanda.

Stăteam acolo până la 18:00, mă întorceam acasă și mai petreceam aproximativ o oră și jumătate sau două cu cea mică.

Așa am ținut-o vreo trei luni.

DadsAround: Practic petreceai cu copilul mai mult timp decât dormeai.

Radu Bălăceanu: Da.

În perioada aceea nu cred că am dormit cumulat mai mult de patru ore pe zi.

Al doilea copil într-o relație care deja scârțâia

DadsAround: Apoi s-a născut și al doilea copil.

Radu Bălăceanu: Da.

Relația noastră deja scârțâia și am avut o discuție foarte clară: mergem mai departe sau nu?

Eu eram cel care avea dubii mai mari.

Existau și diferențe culturale importante între noi.

Îmi amintesc că atunci când eram în Rusia îi spuneam: „Nu vrei și tu să îți faci o carieră, să muncești, să te dezvolți profesional?”

Și ea m-a întrebat: „Cât de mult îți dorești tu să fii antreprenor și om de business?”

I-am spus că foarte mult.

Iar ea mi-a răspuns: „Înmulțește asta cu zece și o să înțelegi cât de mult îmi doresc eu să fiu mamă.”

Atunci n-am mai avut niciun argument.

Mai târziu, înainte de Max, am avut din nou o discuție despre relație. După aproximativ două săptămâni am decis împreună să avem al doilea copil.

Și a venit Max.

„Primele luni cu Max am fost distant”

Radu Bălăceanu: În primele cinci-șase luni ale vieții lui Max am avut mai degrabă emoții negative decât pozitive.

Nu interacționam foarte mult cu el. Eram destul de distant.

La un moment dat mi-am dat seama că problema nu avea nicio legătură cu Max.

Problema era la mine și în relația cu mama copiilor mei.

Nu aș descrie relația noastră neapărat ca toxică, dar nu mai exista intimitate și nu mai exista colaborare.

Ea încă avea multe frustrări legate de mutarea în România. Exista și perioada postpartum.

Iar eu aveam propriul meu background de people pleaser: încercam permanent să compensez și să rezolv tot.

În același timp nu îmi rezolvasem nici trauma pierderii mamei.

A fost o combinație de burnout peste burnout.

Mai ales că lansam și LifeBox.

La toate acestea s-a adăugat al doilea copil și lipsa somnului.

Alisa nu ne-a lăsat să dormim vreo opt luni.

Max a dus lucrurile la alt nivel: aproximativ trei ani.

Momentul în care a decis să plece

Radu Bălăceanu: Când Max avea puțin peste un an am luat decizia să mă separ de fosta mea soție.

Decizia a venit și în urma terapiei.

Până atunci încercasem mai multe forme de terapie.

DadsAround: Ați încercat și terapie de cuplu?

Radu Bălăceanu: Da, spre final.

Am ales inclusiv un terapeut rus, ca să nu existe o barieră de limbă sau de mentalitate pentru ea.

Dar din perspectiva mea relația era deja foarte fragmentată.

Nu mai eram soț și soție.

Eram doi oameni care locuiau împreună și aveau doi copii.

Nu ne mai țineam de mână, nu ne sărutam, nu dormeam împreună.

Nu mai exista efectiv relația de cuplu.

Ce i-ar spune unui antreprenor care se gândește la divorț

DadsAround: Dacă ai putea să-i dai un singur sfat unui antreprenor care are copii și trece printr-un moment foarte dificil în relație, care ar fi?

Radu Bălăceanu: Nu sunt deținătorul adevărului absolut.

Dar aș spune să nu te dai bătut până când nu simți cu adevărat că nu mai există nicio șansă.

Uitându-mă acum la ce au trăit copiii ulterior, poate că aș mai fi încercat.

Nu știu dacă din motivele corecte sau poate pentru că am văzut suferința lor.

La momentul respectiv însă simțeam efectiv că nu mai pot.

Cred că este important să faci un pas în spate, să privești cât poți de detașat ce ți se întâmplă și să îți mai dai puțin timp, ca să te asiguri că decizia este cea potrivită.

În cazul meu cred că am luat decizia potrivită.

Relația cu propriul tată

DadsAround: Cum crezi că relația cu tatăl tău a influențat bărbatul și tatăl care ești astăzi?

Radu Bălăceanu: Relația cu tata a fost într-o continuă schimbare.

Până când s-a stins mama, deci până spre 28 de ani, relația mea cu el a fost foarte dificilă.

Tata este un om senzațional, extrem de inteligent, cu o cultură generală spectaculoasă.

Dar nu a fost niciodată foarte apropiat de zona sentimentelor.

Eu folosesc și acum, în discuțiile dintre noi, formularea că este „handicapat emoțional”.

Și înțeleg de unde vine.

Și el a crescut într-un mediu familial complicat.

Existau lucruri despre bunicii mei pe care le-am aflat mult mai târziu și pe care atunci el nu avea cum să le proceseze sau exprime într-un context social complet diferit.

Până spre maturitatea mea, tata m-a abuzat verbal foarte mult.

În copilărie îmi era frică de el.

Era o frică fizică, viscerală.

Când auzeam cheia în ușă mă întrebam ce urmează să se întâmple.

Comportamentele pe care le copiem fără să vrem

Radu Bălăceanu: Un lucru pe care l-am copiat de la el a fost tăcerea folosită ca pedeapsă.

Tata putea să nu vorbească o lună cu mama, deși locuiau în aceeași casă.

Și am făcut și eu asta.

Au existat mai multe momente în care mi-am dat seama: „Stai puțin, nu este deloc în regulă.”

Nu este în regulă să pedepsești omul de lângă tine prin tăcere și să cari supărarea după tine săptămâni întregi.

Am identificat mai multe comportamente de genul acesta.

Când copilului îi este frică de vocea tatălui

Radu Bălăceanu: Zona aceasta de frică o observ uneori și în relația mea cu propriii copii.

Sunt momente în care ridic vocea, iar ei încremenesc de frică.

Eu nu i-am lovit niciodată.

Și uneori mă întreb: cum se poate să le fie atât de frică de mine dacă nu i-am lovit?

DadsAround: Tatăl tău te-a lovit?

Radu Bălăceanu: Până la un punct, da.

A existat un moment în care am avut o reacție emoțională foarte puternică și el s-a speriat. Din acel moment nu m-a mai lovit.

Dar abuzul verbal a continuat în alte forme.

Uneori era suficient să ridice vocea și eram terminat.

Era foarte impunător.

Și observ ceva asemănător acum: doar vocea mea poate produce o reacție de teamă în copii.

Trei copii cu personalități complet diferite

Radu Bălăceanu: Alisa a fost și este copilul acela extrem de cuminte.

Uneori chiar mi-e teamă de ce se va întâmpla în preadolescență și adolescență, pentru că există copii care sunt foarte cuminți și apoi se transformă complet.

Max a compensat.

Iar Aria, al treilea copil, este next level.

Are o personalitate extrem de puternică.

Challenge-uiește aproape orice. Este negociere permanentă: de la rochiță până la oja pe care vrea să o folosească.

Antreprenorul poate avea timp pentru copil, dar să nu mai aibă energie

Radu Bălăceanu: Există câteva probleme pe care le-am văzut la foarte mulți antreprenori.

Una este timpul.

Alta este work-life balance-ul sau, mai corect spus uneori, work-life imbalance-ul.

Eu am prioritizat întotdeauna timpul cu copiii.

Dar îl prioritizam în contextul antreprenoriatului.

Îmi făceam timpul.

Aveam disciplina să spun: „De la ora asta la ora asta sunt cu copiii.”

Numai că ajungeam acolo efectiv epuizat.

Timpul era alocat, dar energia nu mai era.

„Antreprenoriatul este pistol cu apă pe lângă divorțul cu copii”

DadsAround: Hai să vorbim despre logistica din spatele divorțului. Cum a fost când mama copiilor este din altă țară? Cum ați gestionat unde locuiesc copiii, cum i-ați anunțat și partea legală?

Radu Bălăceanu: S-au întâmplat atât de multe lucruri dureroase.

Antreprenoriatul, comparat cu emoțiile pe care le ai când divorțezi și ai copii pe care îi iubești și în viața cărora vrei să rămâi, este pistol cu apă.

Consumul emoțional este enorm.

Te desparți de o persoană pe care ai iubit-o, cu care ai vrut să rămâi, pe care ai văzut-o ca pe mama copiilor tăi.

Noi ne-am făcut copiii din iubire.

În momentul în care decizi să te desparți, lucrurile se schimbă fundamental.

„Copiii vor copia modelul pe care îl setăm noi”

Radu Bălăceanu: Unul dintre momentele importante pentru mine a fost când am realizat că ai mei copii vor copia modelul pe care eu și mama lor îl construim.

Prin terapie am realizat că nu mai aveam o relație de cuplu.

Nu mai exista intimitate.

Eram mai degrabă colegi de apartament care creșteau niște copii împreună.

Și m-am gândit: copiii mei pot lua acest lucru drept exemplu.

„Asta înseamnă o relație. Este normal să rămâi într-o relație în care amândoi sunteți profund nefericiți, doar pentru că trebuie.”

Am decis că nu vreau să le ofer modelul acesta.

Și am luat decizia să ne despărțim.

Primele luni după separare

Radu Bălăceanu: La început, fosta mea soție își dorea să ne împăcăm și să rămânem împreună pentru copii.

După aceea a urmat o perioadă pe care eu am simțit-o ca pe o pedeapsă pentru alegerea făcută.

Au existat situații foarte dureroase.

Îmi amintesc că eram cu munca în Budapesta, unde lansaserăm LifeBox.

Alisa m-a sunat pe video și plângea.

Am stat mult timp cu ea la telefon încercând să o liniștesc.

Au existat mai multe momente dificile în perioada respectivă.

Și cu Max, care era foarte mic și voia la mama, au existat situații complicate.

Perioada intensă a durat în jur de șase luni.

Sunt lucruri pe care cred că amândoi le regretăm.

Dar sunt și realități care probabil i-au influențat pe copii.

De ce a insistat pentru 50/50

DadsAround: Cum ați luat decizia de 50/50?

Radu Bălăceanu: Eu am insistat pentru asta.

Au fost multe discuții, inclusiv financiare, pe care nu-mi imaginam vreodată că o să le avem.

Promisiunea mea a fost întotdeauna că voi avea grijă de copii.

Ea avea în jurul ei multe femei divorțate ai căror foști parteneri plecaseră și nu mai erau implicați.

În plus, ea nu lucrase până atunci și atunci responsabilitatea financiară era în mare parte la mine.

Și am continuat o perioadă să am grijă financiar inclusiv de ea.

Responsabilitatea financiară după divorț

DadsAround: Pentru un antreprenor, este diferit față de un angajat. Cum ai gestionat partea financiară?

Radu Bălăceanu: Există oameni care încearcă să se ascundă în spatele unor venituri foarte mici pentru a plăti cât mai puțin.

Și există oameni care își asumă responsabilitatea în funcție de posibilitățile lor.

Eu am ales a doua variantă.

Au existat inclusiv perioade în care LifeBox era aproape de faliment.

Îmi amintesc o lună în care singurul lucru cumpărat pentru mine a fost un trabuc de 50 de lei.

În rest, banii mergeau către școală, grădiniță, pensie alimentară, chiria apartamentului în care stăteau copiii și celelalte responsabilități.

Divorțul la notar și nouă luni de negociere

DadsAround: A fost divorț prin notar?

Radu Bălăceanu: Da.

Am ajuns la un numitor comun după aproximativ nouă luni de negociere foarte dură.

Nu o numesc dură pentru că negocierile sunt prin definiție dificile, ci pentru că exista și o componentă emoțională foarte puternică.

Eu luasem decizia să plec și vinovăția mea a devenit foarte prezentă.

Fosta mea soție mă cunoștea foarte bine și știa unde sunt butoanele mele.

Vinovăția funcționa atât de puternic încât eram pregătit uneori să dau mai mult decât aveam.

Vinovăția este un jucător extrem de important în perioada divorțului.

Când are un tată timp pentru propriile emoții?

DadsAround: Ești tată divorțat, antreprenor și ai un program foarte încărcat. Când mai ai timp pentru emoțiile tale?

Radu Bălăceanu: Sunt momente în care reușesc să-mi gestionez emoțiile.

Și am învățat să mă iert pentru momentele în care nu reușesc.

Am învățat să mă iert când ridic vocea sau când sunt atât de obosit și stresat încât nu mai pot fi echilibrat, mai ales față de copii.

Sunt foarte rezistent la stres.

Dar în ultimii ani am trecut prin mai multe episoade pe care eu le-am trăit și interpretat ca burnout.

Cum descrie Radu episoadele sale de burnout

Radu Bălăceanu: La mine se manifestau foarte puternic fizic.

Mă trezeam după o noapte întreagă mai obosit decât mă culcasem.

Nu mă puteam ridica din pat.

Totuși încercam să merg la muncă pentru că exista presiunea financiară: educația copiilor, pensia alimentară, locuința lor și toate celelalte responsabilități.

Plecam de acasă și uneori după o oră mă întorceam.

Aveam febră mare, dureri musculare, articulare și de cap.

Stăteam în pat, mă hidratam și dormeam.

A doua zi, în experiența mea, simptomele dispăreau.

Privind acum în urmă, mie asta îmi spune că internalizam foarte multe lucruri, până când dădeau pe afară.

Cum revine în prezent când este cu copiii?

DadsAround: În discuțiile DadsAround cu tații apare permanent dificultatea de a rămâne în prezent. Ai un obicei care te ajută când ești cu copiii?

Radu Bălăceanu: Pentru că și eu sunt foarte mult copil, îmi vine destul de ușor.

Mă joc cu ei.

Mă distrez cu ei.

Intru în lumea lor.

Ne aruncăm, ne giugiulim.

Când sunt cu ei, sunt cu ei.

DadsAround: Deci joaca este una dintre soluțiile tale pentru revenirea în prezent.

Radu Bălăceanu: Da.

Cum a învățat să își dea voie să simtă

DadsAround: Cum ai ajuns să fii emoțional și empatic cu copiii tăi dacă modelul tatălui tău a fost mult mai rece?

Radu Bălăceanu: Din punctul acesta de vedere, am fost întotdeauna mai apropiat de mama.

Consider că am o inteligență emoțională bună.

Am avut două modele, mama și tata, și m-am apropiat mai mult de modelul mamei.

Cu timpul am învățat să-mi urmăresc atât instinctele, inclusiv în business, cât și emoțiile.

De mic am fost un copil cu foarte multe emoții.

Dar au fost reprimate.

„N-ai voie să plângi.”

„Ești băiat mare.”

„Nu ești fetiță.”

Sportul ca spațiu în care emoțiile erau permise

Radu Bălăceanu: Sportul m-a ajutat enorm.

Am jucat baschet până la un nivel destul de bun și eram unul dintre liderii echipei.

Acolo, la victorie sau înfrângere, existau foarte multe emoții pe care nu aveai cum să nu le exprimi.

Dacă înscrii o aruncare de trei puncte în ultima secundă, urli și te arunci de bucurie.

La școală eram adesea stigmatizat ca acel copil prea agitat, care nu poate sta locului.

Aveam multă energie și foarte puțini profesori mă înțelegeau.

Acolo exista reprimare.

Acasă, cu tata, exista reprimare.

Sportul a devenit una dintre primele mele supape.

Mai târziu, ca student și apoi adult, am început să am o relație mult mai bună cu emoțiile.

Un bărbat care plânge când își ia rămas-bun de la copii

DadsAround: Îți dai voie să plângi?

Radu Bălăceanu: Da.

Acum aproximativ o lună au plecat copiii în Kazahstan pentru vacanța de vară.

De fiecare dată când îmi iau rămas-bun de la ei la aeroport mă pun în genunchi în fața lor, îi iau în brațe și mă bufnește plânsul.

Le spun că îi iubesc, să ajungă cu bine și să se distreze la bunici.

Uneori vine și tata cu mine.

Relația mea cu el s-a schimbat enorm după ce s-a stins mama.

I-am spus chiar că unul dintre puținele lucruri bune care au ieșit din tragedia pierderii mamei este că noi doi avem acum o relație.

Și totuși, după ce mă vede plângând când îmi iau rămas-bun de la copii, tata îmi spune:

„Doamne, ce dezechilibrat ești.”

Pentru generația lui, bărbatul care plânge este perceput încă drept slab.

Ce poate face un bărbat care nu își permite să simtă?

DadsAround: Mulți bărbați funcționează aproape exclusiv hiperrațional și nu își permit să coboare spre emoție. Un singur sfat pentru un astfel de bărbat?

Radu Bălăceanu: Să își dea timp singur.

Fără carte.

Fără telefon.

Atât timp cât este nevoie.

Să fie pur și simplu el cu el.

Și să vadă ce iese de acolo.

Cum a intrat într-o relație nouă după divorț

DadsAround: După divorț ai intrat din nou în zona relațiilor și ai avut ulterior și al treilea copil. Cum ai gestionat asta?

Radu Bălăceanu: Foarte prost.

Am lăsat fantoma fostei relații și relația cu fosta mea soție să intre în relația actuală.

Nu am pus limite.

Vorbeam mai devreme despre vinovăția pe care am simțit-o după divorț, mai ales raportată la copii.

Am adus vinovăția aceea în următoarea relație.

Partenera mea se simțea neglijată, neimportantă și neprioritizată.

Și sentimentul ei era legitim.

Nu pentru că în realitate nu era importantă pentru mine, ci pentru că eu lăsam permanent trecutul să intre în prezent.

Lucrurile care se întâmplaseră în divorț continuau să mă afecteze și au intrat în relația pe care încercam să o construiesc.

A avut repercusiuni foarte mari.

Am ajuns inclusiv la o separare de mama celui de-al treilea copil.

Ulterior ne-am reconectat, dar pe o fundație pe care eu o consider mult mai sănătoasă.

Amândoi am înțeles că avem lucruri de schimbat.

De ce nu se grăbește să se recăsătorească

DadsAround: Ați ales să nu vă căsătoriți momentan.

Radu Bălăceanu: Eu nu îmi doresc asta acum.

Ea își dorește și este o negociere pe care o avem.

Înțeleg de ce își dorește.

Eu nu știu dacă sunt încă pregătit.

Au trecut aproximativ patru ani de la divorț.

Pentru mine există o încărcătură legată de formalizare tocmai pentru că am trecut printr-un divorț foarte dificil.

Divorțul a fost o combinație permanentă între financiar și emoțional.

În business este mult mai ușor să separi lucrurile.

Ai cifre, indicatori și valori.

În divorț vorbești despre omul cu care ai împărțit patul, masa și o mare parte din viață.

Impactul este complet diferit.

Comunicarea în noua relație

DadsAround: Ce ați schimbat după reconectare?

Radu Bălăceanu: Comunicarea.

„Așa da.”

„Așa nu.”

„Cu asta sunt OK.”

„Cu asta nu sunt OK.”

Dar contează enorm și cum îi spui.

Una este să spui:

„Mai lasă-mă în pace că m-ai înnebunit.”

Și alta:

„Iubire, eu nu sunt OK cu asta pentru că în trecutul meu s-au întâmplat niște lucruri care fac ca situația asta să mă afecteze. Te rog să nu mai faci asta.”

Problema este că nu ai mereu disponibilitatea să explici atât de calm, mai ales când lucrurile se repetă și tu vii cu propriile probleme.

Uneori unul dintre parteneri trebuie să facă un pas în spate și să spună:

„Am înțeles că nici tu nu ești OK, nici eu nu sunt OK. Hai să vorbim mai târziu.”

Trei semnale că nu ești pregătit pentru o nouă relație după divorț

DadsAround: Dacă ești tată divorțat, ce red flags îți pot arăta că încă nu ești pregătit pentru o relație nouă?

Radu Bălăceanu: Primul: nu ai timp pentru tine.

Dacă nu ai timp cu tine, înseamnă că nu te prioritizezi.

Ajungi să faci totul pentru ceilalți și intri într-un hamster wheel din care nu te poate scoate nimeni.

Al doilea: treci peste lucruri cu care fundamental nu ești OK doar pentru că te simți singur și vrei o relație.

Ajungi să faci pe plac și să ignori red flag-urile.

Al treilea: sacrifici timpul cu copiii pentru relația nouă.

Dacă tu îți dorești să fii un tată implicat, persoana cu care intri într-o relație trebuie să înțeleagă asta de la început.

Eu îmi doresc cât mai mult timp cu toți copiii mei.

În relația mea este foarte clar că îmi doresc timp și cu partenera, vacanțe și intimitatea noastră.

Dar eu am trei copii.

Asta face parte din cine sunt.

DadsAround: Radu, îți mulțumim că ai venit și că ți-ai permis să fii atât de autentic și vulnerabil.

Vom continua discuțiile DadsAround Podcast la Itsy Bitsy FM cu tați divorțați și cu alți invitați care pot aduce perspective utile pentru comunitate.